Anul 2025 aduce o aliniere rară și profund semnificativă între două mari sărbători spirituale ale umanității: Rusaliile creștine, sărbătoarea coborârii Duhului Sfânt, moment de întemeiere a Bisericii și a comunității spirituale, și Eid al-Adha, sărbătoarea musulmană a sacrificiului, a credinței și generozității. Această suprapunere calendaristică nu este o pură întâmplare, ci o invitație subtilă la reflecție interreligioasă și la regăsirea unei unități verticale între oameni, dincolo de dogme. Deși provin din tradiții diferite, aceste sărbători ne oferă un mesaj comun: credința autentică transformă inima și creează punți de comunicare între oameni.
În acest context, apelul Majestății Sale Regele Mohammed al VI-lea al Marocului către populație de a renunța anul acesta la sacrificarea tradițională a mielului, din respect față de contextul economic, ecologic, cultural și social actual, are o rezonanță antropologică profundă. Acest gest regal nu anulează credința, ci aduce în lumina prezentului o reinterpretare a simbolului sacrificiului, o mutare a sensului de la gestul exterior la esența profundă: acceptarea, dăruirea, smerenia, compasiunea.
În această sincronicitate sacră, se conturează o punte de lumină între două acte fundamentale ale umanității: revelația și credința, coborârea harului și ascensiunea prin cunoașterea profundă de sine, fără jertfire. Rusaliile sunt expresia duhului care coboară asupra tuturor, oferind darul limbajului universal, în timp ce Eid al-Adha evocă urcușul spiritual al omului spre Dumnezeu prin gestul suprem al afirmării sinelui în prezența tăcută a ego-ului.
În lumina filosofiei autorului și ambasadorului cultural Lucian Blaga, această coincidență și reevaluare simbolică ar putea fi înțelese ca o manifestare a orizontului stilistic – nu o limitare, ci o formă prin care misterul se revelează fără a se epuiza. Lucian Blaga vedea cultura și religia ca stiluri de reacție la mister, nu ca răspunsuri definitive. Astfel, Rusaliile și Eid al-Adha, în 2025, capătă un orizont stilistic comun, în care fiecare credință păstrează misterul, dar deschide în același timp porți de înțelegere reciprocă.
Această reconfigurare a sacrului – din jertfa sângelui în cunoașterea profundă de sine, din vorbirea dogmatică în tăcerea plină de sens, din separare în misterul comuniunii – este semnul maturizării spirituale a umanității.
Rusaliile și Eid al-Adha, unite în același timp sacru, ne amintesc că adevărata spiritualitate nu dezbină, ci unește, nu impune, ci cheamă, nu judecă, ci binecuvântează în tăcere. Astfel, nu există „un adevăr unic” de impus, ci mistere multiple de onorat. O invitație la reflecție pentru a păstră vie flacăra respectului reciproc, a contemplării active, a iubirii revelate, nu neapărat declarate, pentru ca oamenii – indiferent de religie, etnie sau cultură – să se întoarcă la valorile esențiale: credință, iubire, iertare, solidaritate, dar, mai ales, să aibă înțelepciunea de a simți ceea ce cuvintele nu pot rosti: dialogul tainic al spiritului, acolo unde se întâlnesc revelația și credința, umanul și divinul, energia feminină și energia masculină, tăcerea și lumina.
Astăzi, când lumea este tensionată și fragmentată, această sincronicitate ne amintește că adevărata comuniune începe atunci când inimile vorbesc aceeași limbă: limba păcii.
Să ne fim lumină unii altora!
Să ne fim sprijin, nu piedică!
Să alegem, în fiecare zi, să construim punți de comunicare, nu ziduri!
Fie ca Duhul Înțelepciunii și Puterea Cunoașterii de Sine să locuiască în noi toți, pentru o lume mai dreaptă, mai blândă, mai umană!
Virginia Brăescu 