Publicat în Asociația CTCM,  Journal réflexif, Centrul de Training, Consultanță și Mediere, CinéAction, Devenir Écocitoyen, ERASMUS+, JANE – Eco-Explers: Youth in Action for Nature and Environment,, La médiation culturelle, Medierea culturală

CinéAction : la médiation culturelle et la conscience civique à travers la mobilité Erasmus+

🎬🌱 CinéAction – Mobilité Erasmus+ à Bursa, en Turquie

La mobilité CinéAction: Promoting Environmental Awareness Through Cinema, réalisée à Bursa, en Turquie, dans le cadre du projet Erasmus+ JANE – Eco-Explorers: Youth in Action for Nature and Environment, s’est imposée comme une expérience qui a largement dépassé sa dimension formelle et institutionnelle, pour se configurer en un véritable espace de formation où apprentissage, création et réflexion se sont articulés dans une dynamique cohérente et profondément transformatrice.

Dans ce cadre, le voyage ne s’est pas réduit à un simple déplacement ni à une succession d’activités, mais a fonctionné comme une expérience d’apprentissage complexe, capable de générer des transformations simultanées aux niveaux cognitif, créatif et identitaire. Il a impliqué non seulement une éducation du regard, mais aussi le développement de la créativité, de la pensée critique et de la conscience civique, tout en contribuant à une compréhension plus nuancée du monde et de l’altérité.

Cette transformation s’est construite progressivement, au sein d’un parcours pédagogique soigneusement élaboré, dans lequel chaque étape a contribué à approfondir l’expérience. Des premiers moments de rencontre et de constitution des équipes internationales, jusqu’aux ateliers de storytelling, de tournage et de montage, l’ensemble du dispositif a suivi une logique de passage de la participation à l’engagement et de l’expérience à l’expression. L’apprentissage n’a pas été transmis, mais construit à travers l’interaction, la collaboration et l’implication active.

La dimension cinématographique du projet a offert le cadre dans lequel cette expérience a pu être organisée et exprimée. Le processus de réalisation des courts-métrages — de l’idée au produit final — a impliqué sélection, interprétation et construction du sens. Filmer a signifié choisir un point de vue, tandis que monter a consisté à structurer l’expérience dans une forme cohérente. Ainsi, les participants ne sont pas restés de simples observateurs du réel, mais sont devenus auteurs et médiateurs de celui-ci, capables de transformer le vécu en discours visuel.

La créativité a ainsi fonctionné comme une forme authentique de connaissance, tandis que la pensée critique s’est développée de manière naturelle, dans le contexte de la nécessité de sélectionner, d’argumenter et de prendre des décisions. Chaque production finale a reflété non seulement des compétences techniques, mais aussi une prise de position, une interprétation et un engagement.

Par ailleurs, la dimension interculturelle de la mobilité a conféré à l’expérience une densité particulière. La rencontre avec l’altérité ne s’est pas limitée à une simple exposition à la différence, mais a impliqué un processus continu de médiation, dans lequel les perspectives ont été mises en dialogue et les significations négociées et reconstruites. Le travail en équipes internationales a favorisé la constitution d’un espace de co-construction, où l’identité ne s’est pas figée, mais s’est reconfigurée en relation avec l’autre.

La dimension civique de l’expérience s’est également construite de manière organique, en lien avec la thématique du projet. Les enjeux liés à l’environnement et à la durabilité n’ont pas été cantonnés à un niveau déclaratif, mais ont été intégrés dans un processus de réflexion et d’action, invitant les participants à transformer la prise de conscience en message, et le message en engagement.

Le sens profond de cette expérience s’est toutefois révélé au moment du retour, lorsque le vécu a été repris, réinterprété et partagé. À la Bibliothèque Municipale « Radu Rosetti » d’Onești, l’expérience de la mobilité a repris vie devant la communauté locale, à travers un événement de dissémination porté par les élèves participants — volontaires de l’Association CTCM Onești et élèves du Collège National « Grigore Moisil » d’Onești.

Dans ce contexte, l’expérience a été reconstruite et transposée en un discours cohérent, dans lequel le vécu est devenu intelligible et pertinent pour les autres. La dissémination n’a pas constitué une simple transmission d’informations, mais un véritable processus de médiation culturelle, au cours duquel les participants sont devenus porteurs de sens, capables de traduire leur expérience dans une forme accessible et signifiante.

Dans cette perspective, la dissémination peut être comprise comme une forme contemporaine du journal de voyage, élargie à une dimension collective et dialogique. L’expérience n’a pas été fixée dans un récit individuel, mais partagée, négociée et réinterprétée, devenant une mémoire commune et un espace de réflexion partagée.

Ainsi, la mobilité Erasmus+ à Bursa s’est configurée comme un espace de formation complexe, dans lequel le voyage a fonctionné comme un opérateur de transformation. Elle a articulé compétences, relations et formes d’expression, dessinant une pédagogie du regard adaptée à la complexité du monde contemporain.

Au-delà des activités et des résultats, ce qui demeure est cette capacité à comprendre plus profondément, à créer avec sens et à agir avec responsabilité. Car, en définitive, le voyage ne se définit pas seulement par les lieux traversés, mais par la manière dont l’expérience vécue se transforme en connaissance et se prolonge dans ce que nous choisissons de devenir.

Publicat în Școala altfel, Mediatorul cărții, Medierea culturală, Regina Maria

Călătoria cărții Regina Maria

🏰✨ Pe urmele Reginei Maria… altfel ✨🏰

Astăzi, 17 Decembrie 2025, excursia organizată de clasa a IX a F, diriginte – prof. drd. Virginia Braescu, şi clasa a IX a D, diriginte – prof. Magdalena Velicu, la Castelul Peleș din Sinaia și la Târgul de Crăciun de la Brașov, a fost o călătorie culturală, simbolică și afectivă, în care istoria s-a întâlnit cu emoția, iar patrimoniul – cu sensul profund al memoriei vii.

📖 Pe urmele Reginei Maria, dar dintr-o perspectivă mai puțin cunoscută publicului larg, elevii au descoperit viața și opera Reginei Maria dincolo de imaginea oficială, printr-o mediere sensibilă și documentată, inspirată de cartea „Regina Maria. Viața și opera” şi invitata noastrā de onoare, autoarea acestei cărți, prof. dr. Gabriela Gîrmacea.

Cartea a devenit punte între trecut și prezent, între spațiul regal de la Peleș și vibrația orașului Brașov, într-o călătorie a poveştii acestei cărți, care a prins viață prin dialog, observație și reflecție – o mediere culturală asumată și trăită, în cadrul proiectului Mediatorul cărții, coordonat de prof. drd. Virginia Brăescu.

🎄 Atmosfera Târgului de Crăciun a completat această experiență, adăugând bucurie, lumină și sentimentul apartenenței la o comunitate care învață, simte și crește împreună.

👉 O zi în care istoria a fost trăitā, nu doar povestită.
👉 O lecție despre istorie, identitate, memorie, cultură și viaţā trăită conştient, cu sens,
👉 O invitație la a privi patrimoniul cu mintea deschisă și cu inima prezentă.
👉 Un dialog al generaţiilor şi o călătorie împreună.

Mulţumiri şi recunoștință invitatei noastre de onoare, prof. dr. Gabriela Gîrmacea, elevilor, pārinţilor şi colegilor noștri, prof.dr. Drug Elena şi prof. Domunti Lefter-teli, pentru ca împreună am făcut posibilā această experiență de învāţare.

#PeUrmeleRegineiMaria #ȘcoalaAltfel #ReginaMaria #PovesteaCārţii #CastelulPeleș #Brașov
#MediatorulCărții #EducațiePrinCultură #CălătoriaCărții #IstorieVie

Publicat în Educația interculturală, Școala incluzivă, Medierea în școală, Medierea culturală

Medierea culturală, educația interculturală și școala incluzivă

Medierea culturală este un proces integrativ care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii culturale este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediatorul cultural.

Obiectivele medierii culturale:
· Democratizarea culturii astfel încât arta să devină accesibilă publicului larg. Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează în domeniu spre public, contrazice principiul democraţiei culturale care vizează un demers ascendent.
· Introducerea artei şi culturii în cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de întâlnire a publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură între diferitele mijloace de exprimare artistică.
· Plasarea publicului în centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă.

Principiile medierii culturale:· Dialogul între mediatorul cultural şi public are loc pe picior de egalitate;
· Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură;
· Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează construirea semnificaţiei operei;
· Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar publicului dezavantajat;
· Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi răspunde unor obiective;
· Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale operelor,
· Medierea culturală stimulează imaginaţia oferind doar câteva chei pentru interpretare.

Profesia de mediator cultural
· Mediatorii culturali sunt specializaţi în comunicare şi crearea de relaţii între toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii.
· Meseriile medierii culturale sunt foarte diverse: de la atasat de presă până la organizator de turnee muzicale,de promovare a cărtii sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au în comun favorizarea întâlnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său.

Ce face mediatorul cultural?

· Organizează expoziţii, promovează spectacole;
· Creează evenimente culturale pentru un oraş sau la nivelul unei instituţii;
· Strânge fonduri, întocmeşte dosare de finanţare;
· Organizează turnee, întâlniri cu artiştii, diverse manifestări, festivaluri, evenimente culturale;
· Organizează programul activităţilor culturale;
· Coordonează munca echipelor care lucrează la gândirea şi aplicarea strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate;
· Se adaptează publicului, asigură comunicarea internă şi externă;
· Favorizează dezvoltarea personală graţie culturii sale generale, creativităţii, imaginaţiei şi forţei sale de afirmare;
· Conform misiunii sale, mediatorul cultural poate coordona unul sau mai multe proiecte culturale. În ceea ce priveşte statutul său, mediatorul cultural poate fi salariat sau doar colaborator al unor firme, instituţii sau asociaţii.

Educaţia interculturală:· presupune o nouă abordare a orizontului valorilor;
· deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate;
· este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;
· este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor;
· presupune educaţie socială şi civică, învăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia într-o societate multiculturală.

Şcoala interculturală:· are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;
· realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;
· invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor
· presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi.

Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dezvoltate de către şcoală şi în interiorul ei.

Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală, dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are caracterul obligatoriu al şcolii şi îşi adaptează conţinuturile în funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropiată.

Etapele procesului educaţiei interculturale:
1. Disocierea (a te imagina din afară)
2. Viziunea asupra lumii (a înţelege lumea în care trăieşti)
3. Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi)
4. Gândirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa)
5. Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor pozitive

Integrarea
 este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente în şcoala respectivă.

Incluziunea
 reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de învăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta.

Factori pentru crearea unui etos incluziv:
• Inţelegerea conceptului de incluziune si aprecierea diversităţii;
• Inţelegerea dinamicii relaţionale în educaţia integrativă;
• Inţelegerea poziţiei sistemului de învătământ din România în raport cu celelalte sisteme educative la nivel european.

Criza sistemului de educaţie din România:
· Sistemul nostru de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora.
· Categorii cu nevoi speciale de educatie sunt: persoanele cu abilităţi înalte şi capabile de performanţă, persoanele cu handicap senzorial, cu handicap locomotor, cu handicap intelectual, cu handicap cultural, cu handicap social, cu handicap economic, cu izolare geografică; imigrantii; emigrantii; alte categorii.
· Diferenţierea ofertei educative trebuie făcută pe categorii mari de vârstă (copii, tineri, adulţi), în funcţie de abilităţile specifice şi de nevoile speciale ale acestora. Aceste nevoi sunt:
– de emancipare a personalităţii şi de creştere a abilităţilor;
– de performare într-un domeniu specific şi de leadership;
– de cunoaştere a noilor cuceriri ştiinţifice, tehnologice, artistice, etc;
– de adaptare la o nişă de pe piaţa muncii;
– de adaptare şi la o altă cultură sau la un alt set de valori culturale;
– de integrare şi de egalizare a sanselor de succes pe piaţa muncii;
– de răspuns la diferite crize şi de formare de cutume şi abilităţi specifice de socializare, comunicare,
– de protejare a mediului natural şi de respectare a mediului socio-cultural.


Surse de documentare:
· Bulzan Carmen (2007), Sociologia educatiei contemporane, ed. Universitaria, Craiova
· Cucoş, C. (2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, ed. Polirom, Iaşi,
· Hussar Elena, Aprodu Diana (coord) 2007, Şcoala incluzivă – şcoală europeană. Concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău
· Anul European al Dialogului Intercultural : http://www.interculturaldialogue2008.eu/
· Institutul Intercultural Timisoara : http://www.intercultural.ro/
· IRSCA Gifted Education: http://www.supradotati.ro/

Autor: Prof.
Virginia Braescu