Privirea noastră nu este niciodată neutră. Ea poartă în ea povestea noastră, filtrele noastre, dorințele, fricile, dar și puterea tainică de a crea.
Am simțit, dincolo de cuvinte și teorii, că realitatea nu este un dat static, ci o reflectare subtilă a conștiinței care o observă, iar acest adevăr, care părea cândva doar o intuiție poetică, mi s-a revelat științific în cadrul primului modul Neuropsy Genius Training – Dr. Gina Chiriac.
Mi-am propus ca, după fiecare modul al acestui program de formare, să scriu câte un articol-reflecție pe blogul meu, pentru a împărtăși transformările trăite, ideile revelate și aplicabilitatea profundă a conținutului în viața personală și profesională.
Am înțeles că observatorul este mult mai mult decât un martor pasiv. El este liantul dintre iluzie și revelație, dintre percepție și creație.
Ceva vechi – o cunoaștere trăită din interior
Privind în urmă, am simțit mereu că timpul nu este decât o iluzie: anotimpurile se schimbă, peisajele se transformă, dar esența mea rămâne aceeași
Am înțeles, cu mult înainte de a ști ce este efectul de observator în sens științific, că modul în care privesc lumea influențează profund ceea ce experimentez. În spatele fotografiilor vieții mele – acele cadre în care exteriorul pare să se transforme – am văzut mereu o constanță tăcută: pe mine, căutătoarea de lumină, iubire, pace și sens care nu a lipsit niciodată din mine.
https://virginiabraescu.net/2025/01/19/le-temps-nest-quune-illusion/
În activitatea mea profesională, am cultivat această privire interioară ca pe un instrument de înțelegere, clarificare și reconectare cu esențialul.
Ceva nou – când știința confirmă intuiția
Ceea ce am descoperit prin studiul efectului de observator în cadrul Neuropsy Genius Training a fost o punte revelatoare între știință și ceea ce știam intuitiv și am trăit deja: actul observației transformă realitatea observată.
În fizica cuantică, prezența observatorului determină colapsul superpoziției – adică, dintr-o infinitate de posibilități, doar una se manifestă când este privită. Asta înseamnă, într-un sens profund, că realitatea se naște din privirea observatorului.
Proverbe/ Citate celebre:
« Le monde a la couleur de nos lunettes. » (Lumea are culoarea ochelarilor noștri)
« La beauté est dans les yeux de celui qui regarde. » (Frumusețea este în ochii privitorului)
Acest principiu științific referitor la efectul de observator m-a ajutat să înțeleg și mai clar de ce, în munca mea, cuvintele, stările, emoțiile observate și asumate cu blândețe aduc transformare. Când mă privesc conștient, fără să fug de mine, îmi creez un spațiu de alegere. Exteriroul este oglinda unei povești, dar interiorul este sursa – acel loc sacru unde fiecare trăire deține în ea însăși și o punte către armonie.
Practica reflexivă – Eu, observatorul propriei conștiințe
Am început să exersez, în mod conștient, observarea de sine. Am simțit ce înseamnă să fiu martoră a propriei prezențe.
🌅 Dimineața, când mă trezesc, mă întreb: Unde sunt acum?
🏫 În timpul orelor cu elevii, îmi observ cuvintele, tonul, energia: Răspund din trecut sau creez din prezent?
🌙 Iar seara, recapitulez în jurnalul meu conștient: Am fost atentă? M-am văzut cu adevărat?
Sunt momente de aur în care mă regăsesc în adâncul ființei mele, acolo unde timpul nu există, ci doar un spațiu infinit de lumină. Acolo, zâmbetul meu rămâne nemuritor – nu ca o mască, ci ca o expresie a recunoștinței pentru tot ceea ce sunt.
Planul de acțiune – un ritual de claritate și prezență
Am început un nou ritual zilnic care să susțină antrenamentul stării de observator:
1. Dimineața – Respirația conștientă
3 minute de tăcere și prezență. Întrebarea-cheie:
„Ce aleg astăzi să observ cu blândețe și iubire?”
2. În timpul zilei – Semnalul de reîntoarcere la sine
La fiecare oră fixă, timp de 10 secunde: mă opresc și mă observ. Ce simt? Ce gând am acum? Ce se întâmplă în interiorul meu?
3. Seara – Jurnalul observatorului
Scriu minim 5 rânduri despre un moment-cheie și îl etichetez: trecut – prezent – viitor. Analizez cu sinceritate: „Am creat? Am fugit? Am fost prezentă?”
Concluzie – Observatorul ca arhitect al realității mele
Am înțeles, poate mai profund ca niciodată, că nu sunt doar ceea ce se vede sau ceea ce trece. Sunt, prin actul de a mă observa, creatoarea realității mele interioare. Sunt puntea vie între ceea ce simt și ceea ce devin. În esență, sunt lumină, iubire, pace și o continuă călătorie spre mine însămi.
Efectul de observator devine pentru mine nu doar un principiu științific, ci o etică de viață, o cale spirituală, un act poetic. Fiecare zi în care aleg să mă observ cu blândețe este o zi în care realitatea se aliniază cu ceea ce sunt în profunzime: o ființă în transformare conștientă.
Va urma… Pe curând! Virginia Brăescu
Virginia Brăescu 