Publicat în Cartea care te Inspiră, CCD Bacău, Dream Management, Formarea formatorilor, SMILE21+

Formarea formatorilor cu metoda SMILE21+

Formarea formatorilor este o modalitate strategică de a maximiza impactul educației și de a asigura un viitor luminos pentru învățământul global. Programele de formare a formatorilor de formatori contribuie la consolidarea unei comunități educaționale mai puternice și mai bine pregătite pentru provocările viitoare.

Dezvoltarea continuă a profesorilor și a formatorilor este de importanță strategică pentru a asigura un învățământ de calitate și pentru a răspunde nevoilor complexe ale elevilor. Un aspect esențal al acestei evoluții este reprezentat de programele de formare a formatorilor de formatori. Aceste programe nu doar îmbunătățesc competențele individuale, ci adaugă o valoare substanțială întregului sistem educațional.

Îmbunătățirea competențelor didactice:

Programele de formare a formatorilor sunt concepute pentru a furniza abilități și cunoștințe avansate în domeniul psihopedagogiei. Acestea includ metode inovatoare de predare, evaluare și gestionare a claselor. Prin îmbunătățirea competențelor didactice, formatorii devin mai eficienți în transmiterea informațiilor și în stimularea înțelegerii profunde a comportamentelor elevilor în sălile de clasă.

Dezvoltarea abilităților de mentorat:

Un alt aspect important al acestor programe este dezvoltarea abilităților de mentorat. Formatorii instruiți devin lideri în propria comunitate educațională, oferind sprijin și îndrumare colegilor lor mai puțin experimentați. Acest proces de mentorat nu doar crește nivelul de expertiză în domeniul educației, dar și consolidează o cultură de colaborare și creștere continuă în școli.

Adaptarea la schimbările educaționale:

O valoare semnificativă adusă de aceste programe constă în abilitatea de a se adapta la schimbările rapide din domeniul educației. Formatorii instruiți în programe avansate sunt mai susceptibili să abordeze inovațiile tehnologice, noile tehnici de predare și să implementeze strategii eficiente ca răspuns la cerințele educative în continuă schimbare.

Impactul asupra calității învățământului:

Prin extinderea cunoștințelor și abilităților, formatorii de formatori contribuie la creșterea calității generale a învățământului. Profesorii și elevii beneficiază de la formatori mai bine pregătiți, capabili să ofere un suport educațional adaptat la nevoile individuale ale fiecărui profesor și ale fiecărui elev.

Autor articol: Virginia Brăescu

Publicat în Cartea care te Inspiră, Les prédictions paradoxales, Medierea pedagogică

Oser l’Imperfection Consciente : Motiver l’Apprentissage par une Action Paradoxale

Le Pouvoir Libérateur de l’Enseignant: Faire des Erreurs pour Inspirer les Élèves et les Motiver à l’Apprentissage Autonome

L’éducation est un voyage partagé, façonné autant par l’enseignant que par les élèves. Cependant, dans la quête constante de perfectionnement académique, l’idée de l’enseignant faisant des erreurs peut sembler inhabituelle. Pourtant, considérer le droit de l’enseignant de faire des erreurs comme une stratégie pédagogique peut ouvrir des portes insoupçonnées vers un apprentissage plus profond et significatif.

Inspirée par l’écrivain Daniel Pennac qui, à la place de l’injonction de lire (Lis ! Lisez!), propose un anti-dogme scandaleux : le droit de ne pas lire, car lire n’est pas une obligation, mais un droit que chacun n’a qu’à s’assumer, je me suis mise à rédiger cet article afin de mieux mettre en évidence le rôle novateur de l’enseignant qui, ayant ce pouvoir libérateur d’oser l’imperfection, choisit consciemment de faire des erreurs en classe avec ses élèves. Si l’enjeu de l’apprentissage est d’éveiller chez l’autre son attention et son propre désir d’apprendre, grâce à une relation ternaire dans laquelle chacun existe et peut s’affirmer, alors  inspirer et motiver les élèves à l’apprentissage autonome représente un phénomène de médiation dont l’efficacité dépend de l’attitude de celui qu’on souhaite influencer. Cette technique d’intervention paradoxale est utilisée dans la psychothérapie brève de l’école de Palo Alto  qui met en évidence l’idée que, dans la communication, la compréhension du sens d’un comportement exige de le remettre dans le contexte global de l’interaction des acteurs concernés, parce que le sens est une construction, le résultat d’un contexte où tous les éléments sont mis en réseau. Pour ‘donner sens’ à un comportement, il faut le resituer dans un système ou le mettre dans un cadre qu’on appelle aussi forme ou Gestalt. Dans la psychologie de la forme, l’accent est mis sur les relations que la pensée réalise entre un élément et son contexte. Entre la perception et les intérêts ou les attentes d’une personne s’établit une relation très forte due à l’implication de la personne pour laquelle existera le sens qui apparaît suite à la genèse de la forme. Celle-ci n’est pas rigide. Des formes nouvelles peuvent se détacher du fond en fonction de nos cadres de référence. Le recadrage ou le changement de contexte entraîne la découverte de nouvelles significations pour les actions déroulées dans ce cadre-là.

L’Intention Positive de l’Enseignant

L’intention positive de l’enseignant derrière cette approche paradoxale réside dans la volonté de créer un environnement d’apprentissage authentique et empathique. L’enseignant, loin d’incarner une figure intouchable et infaillible, devient un modèle de résilience et d’humilité. En montrant aux élèves que faire des erreurs est non seulement acceptable mais aussi une occasion de grandir, l’enseignant encourage une mentalité positive envers les défis.

L’Action Consciente

L’enseignant, étant conscient que chaque erreur est une opportunité d’apprentissage, plutôt que de voir les erreurs comme des échecs, les présente aux élèves comme des étapes naturelles vers la maîtrise d’un sujet.

La Démarche Pédagogique

La démarche pédagogique repose sur l’idée que l’erreur n’est pas le contraire de la connaissance, mais plutôt un compagnon nécessaire sur le chemin de la compréhension. Les enseignants peuvent intégrer des discussions ouvertes sur leurs propres erreurs, démontrer comment ils les ont corrigées, et même solliciter la contribution des élèves pour résoudre des problèmes liés à ces erreurs. Cela crée une dynamique collaborative où chaque erreur devient une pierre angulaire de la découverte.

Les Bénéfices pour les Élèves

1. Encouragement de la Résilience: Les élèves apprennent que faire des erreurs n’est pas un signal d’arrêt, mais plutôt une invitation à persévérer. Ils développent ainsi une résilience face aux défis académiques et à la vie en général.

2. Promotion de l’Autonomie: En reconnaissant le droit de l’enseignant de faire des erreurs, les élèves sont incités à prendre en main leur propre apprentissage. Ils comprennent que la recherche de la connaissance implique des hauts et des bas, mais qu’ils sont les architectes de leur parcours.

3. Favorisation de l’Empathie: Lorsque les enseignants partagent leurs expériences d’erreurs, cela crée un sentiment d’empathie chez les élèves. Ils comprennent que les erreurs ne définissent pas une personne, mais sont des opportunités de croissance.

En guise de conclusion, le droit de l’enseignant de faire des erreurs peut être un catalyseur puissant pour inspirer les élèves à embrasser l’apprentissage de manière holistique. C’est un appel à reconnaître que l’imperfection est une composante naturelle du chemin vers la connaissance, et que chaque erreur est une chance de s’élever vers de nouveaux sommets académiques et personnels.

Bibliographie :

Dafinoiu Ion, Elemente de psihoterapie integrativă, Iași, Polirom, 2001

Moreau André, Vivre ma vie ici et maintenant. La Gestalt-thérapie, chemin de vie, Paris, France, Editions Nauwelaerts, Beauvechain, Belgique et Editions Frison Roche, 2003 (Traduction en roumain par Virginia-Smărăndița Brăescu et parution chez l’éditeur Trei, Bucarest, 2005)

Mucchielli Alex, Arta de a influenţa, Iaşi, Polirom, 2002

Pennac Daniel, Comme un roman, Gallimard, Collection Folio, 2011

Auteur: Prof. Virginia Braescu, Professeur de FLE

Publicat în Cartea care te Inspiră, Mediatorul cărții, Medierea lecturii, Povești cu Tâlc, Ziua Națională a Lecturii

Povești cu tâlc

A ști sa spui povești este o artă. Harul povestirii nu îl are oricine, dar se poate învăța.

Poveștile se adresează inconștientului și facilitează trezirea conștiinței prin stabilirea de legături între evenimente petrecute în diferite momente din viața noastră, aparent fără nicio legătură între ele. Sensul descoperit, prin punerea lor în relație, facilitează schimbarea de reprezentare, descoperirea de sine și reactivarea potențialului individual de rezolvare a conflictului cognitiv, prin extinderea treptată a hărtți noastre mentale.

Pasiunea și energia vin din suflet și spirit. Pentru frumusețea sufletului, forța spiritului și energia corpului, vă invit în lumea magică a poveștilor.  Am descoperit de ceva vreme site-ul Povesti cu talcla care m-am abonat pentru a primi pe adresa de mail poveștile postate pe site. Imi plac poveștile cu talc și vi le recomand cu încredere. Sunt vindecătoare pentru suflet și lumină pentru spirit. Lectură placută!

Casa sufletului

        „Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era incă în putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viață mai linistită alături de familie. Renunța la un salariu bunicel, dar prefera linisșea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui ii era rușine de cum arăta ultima lucrare. Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Ii dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i :

– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine ! Tâmplarul rămase uimit. Dacă ar fi știut că iși construiește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.”

Sursa: Povești cu tâlc

#PoveșticuTâlc #ZiuaNaționalăaLecturii

Publicat în Cartea care te Inspiră, Mediatorul cărții, Medierea lecturii, Mentorat cu Inspirație, SELLification4EDUcation, Tradiție și Inovație în Educație

Dreptul de “a nu citi”, medierea lecturii și creșterea motivației pentru învățare

Exercițiu de imaginație: Cum ar fi să putem oferi lectura precum tandrețea, ca un bonus sau o calitate a relaţiei pe care o propunem celorlalţi?

Scriitorul Daniel Pennac ne recomandă să oferim lectura în mod gratuit, asemenea unui cadou, fără să aşteptăm ceva în schimb, aşa cum se oferă tandreţea. Atunci când este oferită şi nu impusă, tandreţea hrăneşte iubirea în prezent şi ne permite să anticipăm viitorul aşa cum ni-l dorim. Dacă oferim pasiunea noastră pentru lectură precum tandretea, fără să o impunem, există şansa de a trezi în jurul nostru dorinţa de a citi, astfel încât fiecare să poată experimenta propria plăcere de a citi.

Tandreţea nu se negociază. Ea este un cadou atunci când ştim să o oferim şi să o primim. Mult mai puternică decât voinţa, tandreţea este, așa cum o definește psihosociologul și scriitorul Jacques Salomé, o busolă a momentelor noastre de rătăcire, ce ne indică direcţia cea bună pentru a nu cădea în capcana resentimentelor şi remuşcărilor (vezi Jacques Salomé, Inventer la tendresse, ed. Bachari, 2005).

În locul injuncţiei de a citi, autorul Daniel Pennac propune o antidogmă scandaloasă – dreptul de a nu citi”– care, din fericire, are şi un corolar: „a citi” este un drept liber consimţit şi nu o obligaţie: „Le verbe lire ne supporte pas l’impératif. Aversion qu’il partage avec quelques autres : le verbe aimer… le verbe rêver… ” (vezi Daniel Pennac, Comme un roman, ed. Gallimard, 1992

Trezirea interesului pentru lectură și învățare este un fenomen de mediere. Alex Muchielli, reputat specialist în ştiinţele comunicării, consideră că medierea lecturii și a motivației învățării este eficientă numai dacă rămâne invizibilă în ochii celui influenţat. Miza medierii lecturii și creșterea motivației pentru învățare constă aşadar în naşterea propriei dorinţe de a citi și de a învăța, graţie unei relaţii ternare în care fiecare există şi se poate afirma (vezi Alex Mucchielli, Arta de a influenţa, ed. Polirom, 2002, Iaşi).

Ştiinţa comunicărilor a dezvoltat ideea potrivit căreia sensul este o construcţie şi apare dintr-o „contextualizare”, ca urmare a organizării elementelor într-o reţea. Din perspectivă filosofică, există sens atunci când există înţelegere. Pentru a „conferi sens”, un element trebuie să acţioneze într-un sistem în care se integrează. Acest sistem se mai numeşte şi formă (Gestalt în limba germană). În psihologia formei, accentul este pus pe relaţiile pe care mintea le stabileşte între un element anume şi contextul său. Între percepţia şi interesele sau aşteptările unei persoane se stabileşte o relaţie puternică, datorată implicării persoanei pentru care va exista sensul ce se instaurează simultan cu geneza formei sau felul în care ni „se mișcă mintea” cum mai este numit acest proces în limbaj obișnuit.  Nicio formă nu este fixă. Schimbarea de context permite descoperirea de semnificaţii noi pentru acţiunile desfăşurate într-un anumit cadru si astfel, prin recadrare, alte forme noi se pot desprinde de pe fundal în funcţie de cadrele noastre de referinţă.

Enunţul paradoxal „Nu trebuie să citiţi” stârneşte curiozitatea şi are şansa de a provoca efectul invers dorit. Arta influenţării constă în apăsarea pe „butonul corect” prin utilizarea cuvintelor potrivite şi centrarea intenţiei paradoxale pe teama de a nu înţelege cărţile care stă la baza refuzului de a citi. Astfel teama de a nu înţelege cărţile este înlocuită de dorinţa de a râmâne în contact cu ele. Această tehnică de intervenţie paradoxală este utilizată în psihoterapia scurtă promovată de Şcoala de la Palo Alto (vezi Ion Dafinoiu. Elemente de psihoterapie integrativă, ed. Polirom, 2001, Iaşi), care evidenţiază ideea că, în comunicare, înţelegerea sensului unui comportament rezultă din resituarea acesteia în contextul global în care s-a produs interacţiunea dintre actorii direct implicaţi.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa. Mă bucur să împărtășesc cu voi, dragi cititori, aceste gânduri puse-n rânduri și vă mulțumesc că alegeți să le dați mai departe!

Autor articol: Virginia Brăescu

PS: Un alt articol interesant despre intenţiile și comportamentele paradoxale, scris de Andy Szekely, puteți citi pe blogul www.andyszekely.ro . Click aici (http://www.andyszekely.ro/intentia-paradoxala/) Puteți să nu-l citiți acum, dar poate veți fi curioși să-l citiți când o să aveți chef și timp… Lectură plăcută! 🙂

Publicat în Cartea care te Inspiră, Educația altfel, Mediatorul cărții, Profesori pentru clase inovative, Profesorul, creator de viitor, Proiecte educaționale, Tradiție și Inovație în Educație

Jurnalul reflexiv sau despre trăirea magică a spațiului și timpului prin gânduri puse în rânduri…

„Putem da sens la ceea ce ne înconjoară doar dacă avem o memorie și un vis.” (Boris Cyrulnik)

Timpul și Spațiul există pentru toți oamenii, dar nu sunt pentru toți la fel. „Altfelitatea există, dar nu este conștientizată și nici evidentă pentru toți oamenii. Ce anume face diferența? De ce unii oameni pot să vadă lucruri noi și să înțeleagă altfel lumea interioară și pe cea exterioară, iar alții nu reușesc? Dacă ne-am rătăcit în timp și spațiu, ce putem face ca să ne regăsim centrul, să ne întoarcem „acasă”?

„Le Monde” a intervievat aproximativ 40 de antreprenori și gânditori din întreaga lume cu privire la parcursul lor profesional, la viziunea lor asupra viitorului și la lecțiile care pot fi învățate de la ei pentru a-i ajuta pe tineri să își găsească drumul în viață. Boris Cyrulnik, neuropsihiatru, psihanalist, etolog și autor francez, cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de reziliență, preluat din teoria atașamentului, consideră că puterea de a visa este cea care-i poate ajuta pe tineri să se trezească la realitate pentru a da un sens experiențelor trăite în prezent și a-și găsi calea de urmat către descoperirea talentelor, pasiunilor și vocației profesionale. Altfel spus, dragi tineri, părinți și profesori, îndrăznim să visăm dacă vrem să ne construim un VIITOR mai bun!

Minunat paradox și o invitație la lectură totodată! Vă invit așadar, dragi tineri, părinți și profesori, să citiți cartea VIDEOCLIPE scrisă de autoarea Carmen Bulzan, prof. univ. dr. în sociologie, care pe mine m-a inspirat pentru  a (re)învia în clipe AICI și ACUM, într-o îmbrățișare  SPAȚIU-TIMP cu stări de IUBIRE, de BINE, de FERICIRE, de GRAȚIE, de SUBLIM. Lăsați-vă purtați de mărturisirile sale de credință care, asemenea unor RAZE de LUMINĂ, căzând diferit pe context, reușesc să-l de-contextualizeze și să vă vindece trupul și sufletul de efectele timpului și limitările spațiale, grație liniștirii minții, respirației și bătăilor inimii, regăsind starea de ECHILIBRU și sentimentul  de ACASĂ oriunde vă aflați!

„(V)Ideoclipele cuprinse în această carte sunt mărturii ale credinîei mele în mine însămi și în oameni, căci dincolo de aparențe și de lucruri ce par fără legătură se țes relații, conexiuni dătătoare de sensuri ce ne pot orienta în viață. Important este de a avea curajul și puterea de înțelegere spre a îndrepta un drum cât mai este timp. Și niciodată nu va fi prea târziu! Retrăind aceste clipe aș vrea să mărturisesc cum am simțit Lumina în care se vede și nevăzutul. Paradoxal, dar cu cât distanța este mai mare, cu atât se vede ceva mai limpede și mai captivant. Eu însămi – captivă Clipei, am simțit plăcerea de a ieși din ea, retrăind-o ca pe o minune și dăruind-o totodată celor ce vor citi în filele acestor Clipe.” (Prof. univ. dr. Carmen Bulzan, Videoclipe, 2009, Editura PRIER, Drobeta Turnu Severin)

Liniştirea gândurilor și bătăilor inimii se sprijină pe “ne-liniştea” lor pentru cǎ din inimǎ pulseazǎ viaţa, iar agitația minții şi ritmul nostru în viaţǎ sunt în strânsǎ legǎturǎ cu ritmul spontan al bǎtǎilor inimii. Documentându-mǎ despre anatomia inimii, am înţeles cǎ aceste contracţii sau vibraţii spontane ale inimii sunt coordonate de o formaţiune numitǎ nodulul sinoatrial (peacemaker-ul) care prezintǎ, atât caracteristici ale ţesutului muscular, cât şi ale celui nervos, ceea ce determinǎ reacţia rapidǎ a corpului nostru la stimulii din mediul înconjurǎtor. Corecta punere în relaţie a celor douǎ tensiuni este asiguratǎ de “pacemaker”, ceea ce înseamnǎ cǎ atât starea de alertǎ şi acţiune cât şi cea de relaxare şi linişte interioarǎ au în comun comanda sau ordinul pe care-l dǎ peacemakerul cu rolul de a supraveghea ritmul cardiac spontan. Liniştea minții şi bucuria din inimă le avem împreunǎ când între starea noastrǎ interioarǎ şi cea exterioarǎ existǎ armonie, pentru cǎ ceea ce ne dorim pentru binele nostru dorim şi persoanelor dragi de lângǎ noi. Când putem să-i iubim pe ceilalți aşa cum ne iubim pe noi înşine, cu același respect și o atenție egalǎ, dorindu-le sǎ fie fericiți cum suntem şi noi fericiţi, atunci se elibereazǎ energia pozitivă și creativă care circulǎ în relaţie și care ne ajută să descoperim rapid și intuitiv care ne sunt nevoile şi dorinţele, pentru a ne sprijini reciproc în comunicare şi construirea armoniei relaţionale.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa. Mă bucur să împărtășesc cu voi, dragi cititori, aceste gânduri puse-n rânduri și vă mulțumesc că alegeți să le dați mai departe!

Autor articol: Virginia Brăescu

Publicat în Cartea care te Inspiră, Teatru în școală

Teatru în școală – un veritabil instrument de dezvoltare personală pentru tineri

La Ora de Consiliere și Orientare, la clasa a X a F (diriginte, prof. Virginia-Smărăndița Brăescu), ne-am bucurat de o experiență de învățare inedită, o minunată lecție interactivă și o lansare altfel a cărții „Opere Complete” de Ion Ghelu Destelnica, în sala de clasă, în prezența invitaților noștri, actorul Ghelu Radu Bogdan și informaticianul Marius Hainagiu, iubitori de cultură și autori ai unui ghid de teatru școlar pentru cadrele didactice intitulat „Teatru în școala ta.”

Toți elevii au primit, cu autograf de la Radu Bogdan Ghelu, câte un exemplar al volumului Opere Complete de Ion Ghelu Destelnica, și au aflat din mărturisirile invitaților poveștile cărților („Teatru în școala ta”, „Storytelling, Metoda Povestitorul”, „Opere Complete”) publicate la editura Panta Rhei din Bacău, în cadrul unor proiecte culturale – educaționale finanțate de Consiliul Județean Bacău și desfășurate de Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă Ion Ghelu Destelnica în parteneriat cu Centrul European pentru Strategii Durabile.

Publicat în Cartea care te Inspiră, Cărți, Fericirea, Floare de Iris, LifeStyle, Mediatorul cărții

Fii fericit acum!

Cum ar fi dacă fericirea pe care ne-o dorim ar apărea instantaneu în viața noastră?

Irina Mihaela Vasilescu, autoarea cărții „Fii fericit acum”, ne invită să descoperim răspunsul printr-o călătorie către comorile prezente în jurul nostru și în noi înșine.

Cartea „Fii fericit acum” este un izvor de inspirație pentru a ști cum să ne bucurăm de liniștea sufletului și puterea interioară, cum să atingem starea de echilibru pentru a face alegeri sănătoase care să ne aducă fericire și împlinire în viață.

„Fii fericit acum” este o invitație la călătorie, înafara si inăuntrul nostru, prin meditație și trezirea conștiinței, pentru că fericirea este o alegere conștientă dacă vrem să ne bucurăm din plin de viață, să simțim că suntem vii și putem vibra la poezia clipei, singurul timp în care suntem cu adevărat prezenți aici și acum. Autoarea însăși ne invită să explorăm în mod conștient cele două cărări ale vieții, lumea exterioară și lumea interioară, oferindu-ne cartea ca  „o hartă a comorilor” sau ca „un ghid prețios către nestematele fericirii” pe care, odată citit, să-l interiorizăm pentru a ne însoți tot timpul de-a lungul vieții.

Sufletul are poezia sa, iar meditația este o artă. Dacă iubiti poezia și vreți să învățați arta meditatiei, va invit sa cititi cartea „Fii fericit acum”. Veți afla cum puteți să vă conectați în fiecare zi la natura pentru a vă relaxa și medita și cum altfel puteți să priviți lumea înconjurătoare ca să simțiți atingerea binecuvântată a grației. A ști cum să fructifici, cu sens și rost, bucuria clipei, este „vânare de vânt”, iar atingerea măiestriei este adevărata arta a transformării clipei într-o perlă de înțelepciune pentru a opri timpul întru veșnicie… Carpe diem!

Cartea „Fii fericit acum” a apărut în 2015, la editura Floare de Iris, într-o ediție elegantă cu coperți cartonate, hârtie lucioasă și imagini color. O adevărată încântare pentru oricine alege să o răsfoiască, să o dăruiască și să și-o cumpere pentru a se bucura în liniște și pe termen lung de plăcerea lecturii!

Timpul fericirii este acum pentru cei care aleg fericirea ca stil de viață și nu o consideră un accident sau pur și simplu noroc. Dacă am uitat cum să ne bucurăm de viață, putem (re)invăța cum să găsim și să accesăm singuri resursele noastre interioare, astfel încât să ne simțim din nou optimiști, increzători, iubitori, fericiți și recunoscători pentru binecuvântările prezentului și plăcerile vieții trăite plenar, aici și acum, cu toate simțurile.

Mai multe informații despre carte și autoarea Irina Mihaela Vasilescu găsiti pe blogul personal și website-urile: editurafloaredeiris.roirinavasilescu.com si irinavasilescu.ro.

De această carte merită să afle cât mai multe persoane. Tocmai din acest motiv, dă mai departe link-ul și colegilor, prietenilor tăi:

Dacă îți place acest blog, te invit să te abonezi pentru a primi gratuit articolele, direct în căsuța ta de e-mail.

Pe curând, dragă cititorule, cu alte articole și surprize frumoase!

Publicat în Cartea care te Inspiră, Cărți, LifeStyle, Mediatorul cărții

Lifestyle – Design Your Self

Karim Raschid, superstar al design-ului contemporan, ne invitǎ sǎ regândim modul în care trǎim, iubim, muncim şi ne jucǎm.

Design your self este o carte de lifestyle din portofoliul editurii Publicaîn care autorul ne oferǎ idei creative şi informaţii practice pentru o viaţǎ  sǎnǎtoasǎ, traitǎ la maxim, cu toate simţurile, în fiecare zi, nu doar de sǎrbǎtori sau când suntem în vacanţǎ!

Scrisǎ pe un ton amuzant şi publicatǎ in culori calde, cu o graficǎ de excepţie, cartea Design your self este o încântare pentru oricine alege sǎ o citeascǎ sau mǎcar sǎ o rǎsfoiascǎ în vacanță, pentru a spicui rapid câteva secrete tonice pentru sine şi cei dragi, redescoperind altfel savoarea şi parfumul vieţii, cu nuanţe şi sensuri noi, şi condimentând, precum sarea şi piperul nelipsite din bucate, atât relaţiile amoroase şi profesionale, cât şi alegerile vestimentare, alcǎtuirea listelor “de facut” (“TO DO LIST”) anuale, lunare, sǎptǎmânale, zilnice, timpul petrecut cu familia şi prietenii, decorarea casei şi a biroului de lucru, deciziile destinaţiilor exotice pentru vacanţe etc.

“Design your self” este o carte senzorialǎ, care ne inpirǎ pentru a ne reinventa în fiecare zi, integrând diversitatea într-un mod armonios şi sinergic, pentru a ne bucura pe termen lung de echilibru, entuziasm şi energie în toate ariile vieţii!

De această carte merită să afle cât mai multe persoane. Tocmai din acest motiv, dă mai departe link-ul și colegilor, prietenilor tăi:

https://virginiabraescu.net/2022/10/25/lifestyle-design-your-self/


Dacă îți place acest blog, te invit să te abonezi pentru a primi gratuit articolele, direct în căsuța ta de e-mail.

Pe curând, dragă cititorule, cu alte articole și surprize frumoase!

Publicat în Cartea care te Inspiră, Cărți, Mediatorul cărții

Importanța rezilienței pentru învățarea empatiei

În cartea Murmurul fantomelor, Boris Cyrulnik evidenţiază ideea că baza culturală se formează în copilărie, deoarece până să ajungă în prima sa zi de şcoală, copilul a deprins deja un stil afectiv şi a preluat prejudecăţile părinţilor. Copiii care din familie deprind codurile sociale şi îşi formează ataşamente securizante vor beneficia de această educaţie toată viaţa.

Şcoala este un factor de rezilienţă atunci când familia şi cultura îi dau această putere. Termenul de „rezilienţă” este introdus de Boris Cyrulnik pentru a defini capacitatea umană de a depăşi traumatismele psihice şi rănile emoţionale cele mai grave. Legătura şi sensul fac posibilă rezilienţa. Prima copilărie este vârsta legăturii, deoarece în această perioadă copilul stabileşte legăturile semnificative cu membrii familiei. Când violenţa vine de la o persoană cu care s-a stabilit o relaţie afectivă, suferinţa este dublă, deoarece copilul suferă şi ca urmare a reprezentării ei. Copilul îşi va putea aminti toată viaţa doar de acele fapte care s-au integrat în istoria sa personală pentru că au avut un sens. Dacă din copilărie copilul a experiementat iubirea şi s-a simţit acceptat aşa cum este, el îşi dezvoltă o imagine de sine pozitivă, conştientizează că sinele său are o valoare care merită să fie respectată.

În cazul copiilor orfani, prezenţa în jurul lor a unor tutori de rezilienţă iubitori şi responsabili poate contribui la reluarea dezvoltării lor şi recuperarea întârzierii, cu atât mai mult cu cât ei au şansa de a mai întâlni şi tutori verbali şi culturali pentru declanşarea procesului de rezilienţă cu rol în construirea sensului şi realizarea legăturii cu transcendentul. Conştientizarea de către copil a posibilităţii de a se proiecta în viitor şi de a cuceri, datorită instruirii şi educaţiei, o altă lume decât cea cu care se confruntă în prezent contribuie la declanşarea procesului de rezilienţă şi învăţarea empatiei, un factor de rezilienţă important pentru a deveni, la rândul lor, rezilienţi, adică persoane capabile să dăruiască. Posibilitatea de a dărui permite copiilor să-şi întărească respectul de sine, să se simtă mai puternici, mai buni, mai generoşi şi, prin stabilirea unei relaţii afective, să-şi împlinească nevoile de securitate, de a iubi şi de a fi iubiţi.

Principalul indicator al unei modificări culturale este schimbarea concepţiei despre copil. Începând cu perioada Renaşterii se descoperă importanţa afectivităţii în dezvoltarea copilului. Această descoperire a antrenat şi schimbări culturale. Părerile erau împărţite. Dacă unii filozofi susţineau importanţa afectivităţii, existau medici care o respingeau, considerând că afectivitatea înjoseşte omul.

Secolul XX este marcat de fenomenul expansiunii şcolii, ajungându-se ca la începutul secolului XXI şcolarizarea să inceapă cu vârsta de 3 ani şi să se sfârşească în medie pe la 25 – 30 de ani. Simţindu-se datori să ofere copiilor în primul rând afecţiune, părinţii transferă autoritatea pe umerii şcolii şi ai statului, instituţii axate mai mult pe formare decât pe relaţionare. S-a ajuns astfel la un paradox. Deşi trăim într-o perioadă în care se învaţă cel mai repede datorită progresului noilor tehnologii de informare şi comunicare, petrecem o treime din existenţa noastră pe băncile şcolilor şi comunicăm tot mai puţin direct.

De această carte merită să afle cât mai multe persoane. Tocmai din acest motiv, dă mai departe link-ul și colegilor, prietenilor tăi:

Dacă îți place acest blog, te invit să te abonezi pentru a primi gratuit articolele, direct în căsuța ta de e-mail.

Pe curând, dragă cititorule, cu alte articole și surprize frumoase!

Publicat în Cartea care te Inspiră, Cărți, Mediatorul cărții, Publica

Cartea care te Inspiră – Branduri senzoriale

Îmi plac foarte mult brandurile senzoriale. De ce? Sunt multe răspunsuri care-mi vin rapid în minte. Cred însă că, dincolo de aceste răspunsuri raționale și conștiente, există explicații inconștiente mult mai puternice. Răspunsuri care țin mai puțin de inteligența intelectuală și mai mult de celelalte inteligențe : emoțională, spirituală, socială, estetică, practică, kinestezică. Fiecare îți găsește propriile răspunsuri dacă își pune întrebările potrivite. Cum? Răspunsul e vânare de vânt…

Cum altfel 2 + 2 = 5? Dimensiunea TIMP ne permite accesul la un nivel superior de înțelegere. Gândurile și deciziile noastre modelează felul în care ne raportăm la TIMP, adică temporalitățile medierilor și acțiunilor noastre. Frumusețea imperfectă a algebrei senzoriale când 2+2 nu mai vor sî facă 4. De ce? Pentru că visul matematicii este să fie trădată ca să-și poata cobori „mintea în suflet” și să devină poezia ce dansează cu cifrele pe muzica sferelor! Rezultatul? Poetul Nichita Stănescu ni l-a mediat demult: „Ceva mult mai înalt și mult mai curând”.

CER – Triada comunicării

Celălat

Eu

Relația care ne unește și ne prelungește.

DAR – Legea cererii și a ofertei

Dinamica relațională

Ascultarea activă

Respectul reciproc

OFER – Legea reciprocității

Orientarea spre rezultate

Focalizarea atenției

Energia creativă

Respons-abilitatea

CADOU – Legea persuasiunii

Credibil

Autentic

Diferit

Oferit

Util

SURPRIZA – Principiul performanței

Sinergia senzorială și excelența profesională

Unitatea și potențialul senzorial al brandului

Relația cu valorile fundamentale ale brandului

Proprietatea senzorială pozitivă

Relevanța și ritualurile comerciale

Imaginea atrăgătoare și inovația senzorială

Zonele de contact senzorial

Avantajele strategice

TREI – Puterea parteneriatului

Timpul

Răbdarea

Entuziasmul

Încrederea

Proiectele durabile sunt cele care se construiesc in TIMP, prin puterea PARTENERIATului.

De această carte merită să afle cât mai multe persoane. Tocmai din acest motiv, dă mai departe link-ul și colegilor, prietenilor tăi: http://www.publica.ro/catalog/product/view/id/30

Dacă îți place acest blog, te invit să te abonezi pentru a primi gratuit articolele, direct în căsuța ta de e-mail.

Pe curând, dragă cititorule, cu alte articole și surprize frumoase!