Mediatorul cărții – Pagina 3

„Mediatorul nu este un intermediar de care avem nevoie, ci un pedagog care acţionează din umbră.” (Annie Cardinet)

În cartea École et médiations (ed. Erès, col. Trajets, Ramonville Saint-Agne, 2000, Franţa), autoarea Annie Cardinet, doctor în Științe ale Educației, prezintă legăturile posibile între diferitele forme şi practici ale medierii şi face propuneri, însoţite de exemple, care vin în sprijinul profesorilor confruntaţi, în relaţia cu unii elevi, cu dificultăţi de învăţare, probleme de indisciplină şi chiar violenţe.

Autoarea ne dezvăluie importanţa medierii în educaţie şi în pedagogie, reuşind să depăşească aparenta dicotomie a medierii, care desparte şi (re) stabileşte legăturile totodată.

În viziunea autoarei, medierea interpersonală nu poate fi validată decât de schimbarea pe care o provoacă la fiecare din părţile aflate în conflict, care reuşesc astfel să dea o altă dimensiune sursei conflictului şi să-şi regăsească echilibrul. Trăit de fiecare persoană, procesul intern de schimbare se realizează printr-o mediere intrapersonală ce vizează dezvoltarea personală şi transmiterea culturală, făcând astfel posibilă trecerea de la dimensiunea individuală la cea colectivă.

În prima parte a cărţii, Annie Cardinet punctează evoluţia conceptelor „mediere” și „mediator” de la origini până în prezent, precum şi particularităţile lor de folosire în filologie, teologie, filozofie şi ştiinţele educaţiei. Medierea este necesară pentru a crea sau înţelege legăturile dintre cunoştinte, evenimente, generaţii, membrii unei comunităţi şi comunităţile vecine.

Cercetările aprofundate întreprinse de Annie Cardinet au condus la:

Identificarea funcţiilor medierii: de comunicare, educativă, de reglare socială, juridică, familială, de transmitere de valori, de pregătire pentru viitor.

Realizarea unei tipologii a mediatorilor:

Părintele – mediator
Profesorul – mediator
Mediatorul care desparte
Mediatorul care (re)conciliază
Mediatorul care creează relaţii şi/sau sens
Mediatorul celor două părţi (persoană terţă)

Această tipologie a mediatorilor stabilită de Annie Cardinnet poate fi întâlnită, atât în experienţele din mediul şcolar, cât şi în alte domenii, fiecare dintre ele oferind posibilitatea unui eveniment – mediator, a unui obiect – mediator, a unei terţe persoane sau a unei funcţii de mediere: separare, reconciliere, creare de sens sau relaţii.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vă mulțumesc cǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi!

„Un singur lucru este mai puternic decât toate armatele lumii şi anume o idee căreia i-a venit vremea.” (Victor Hugo)

Cercetările întreprinse de Karl Albrecht, autorul cărţii Inteligenţă socială (SQ)[1] au la bază pe cele ale profesorului Howard Gardner despre conceptul de inteligenţă multiplă (IM). Asemenea celor şase faţete ale unui cub, inteligenţele multiple identificate de Gardner se întâlnesc pentru a forma un întreg:

inteligenţa abstractă (raţionamentul simbolic de tip IQ)
inteligenţa practică (punerea ideilor în practică)
inteligenţa emoţională (cunoaşterea şi gestionarea trăirilor lăuntrice)
inteligenţa socială (abilitatea de a te înţelege bine cu alţii şi de a-i face să coopereze cu tine)
inteligenţa estetică (un simţ al formei, design-ului, literaturii, artelor plastice, muzicii şi al altor experienţe holistice)
inteligenţa kinestezică (competenţa întregului organism, de felul sportului, dansului, muzicii, conducerii unui autovehicol sau pilotării unui avion).

Cu puţin timp înaintea lui Howard Gardner, cercetările efectuate de Daniel Goleman[2] despre inteligenţa emoţională (EQ) revoluţionaseră lumea psihologiei, contribuind la adoptarea conceptului de inteligenţă multiplă.

În opinia lui Karl Albrecht, oamenii dotaţi cu o inteligenţă socială ridicată atrag mai mult, au magnetism şi comportamente care îi fac şi pe alţii să se simtă preţuiţi, capabili, iubiţi, respectaţi şi apreciaţi.

Cadrul SPACE propus de Karl Albrecht pentru înţelegerea inteligenţei sociale este alcătuit din cinci competenţe sociale:

Simţul situaţiei
Prezenţa
Autenticitatea
Claritatea
Empatia

Cadrul propus de Daniel Goleman pentru înţelegerea inteligenţei emoţionale este alcătuit din urmatoarele determinante:

1. Conştiinţa de sine: introspecţia, observarea şi recunoaşterea unui sentiment în funcţie de modul în care ia naştere

2. Autocontrolul: conştientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face faţă temerilor, anxietăţii, mâniei şi supărărilor, dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea.

3. Motivaţia: canalizarea emoţiilor şi sentimentelor pentru atingerea unui scop, însoţită de controlul emoţional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile şi de a amâna obţinerea recompenselor, dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul.

4. Empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate şi grijă faţă de sentimentele altora, persoana fiind capabilă să aprecieze diferenţele dintre oameni.

5. Aptitudini sociale: influenţa, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipă.

Percepțiile și emoțiile sunt limbajul nostru comun. Uneori ne aproprie, alteori ne despart, dar minunat este când ne îmbogățesc, pentru că alegem să fim deschiși, să cooperăm, să apreciem diferențele, diversitatea opiniilor și rezolvarea creativă a situațiilor problematice. Inteligența inimii și a relațiilor sociale ne ajută să descoperim „gramatica” gândurilor și emoțiilor noastre, să ne coborâm „mintea în inimă”, astfel încât să dobândim mai multă încredere în noi înșine, să ne afirmăm și să ascultăm activ pentru a înțelege reacțiile agresive ale celorlalți, să rezolvăm conflictele într-un mod pașnic, comunicând non-violent.

[1] Vezi D. Golman (2007) si Karl Albrecht (2007), Inteligenţa socială, ed. Curtea Veche, Bucureşti

[2] Vezi cărţile lui Daniel Golman traduse în limba română la editura Curtea Veche: Inteligenţa emoţională (2008, editia a IIIa), Emoţiile distructive (2005) şi Inteligenţa socială (2007)

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi că ar mai putea interesa şi alte persoane, vă invit să facem conexiuni/link-uri între blogurile și site-urile noastre, iar dacă doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi şi sursa articolului.

Dacă blogul meu vă place, vă încurajez să-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vă mulţumesc din suflet! Sharing is Caring!