A ști sa spui povești este o artă. Harul povestirii nu îl are oricine, dar se poate învăța.
Poveștile se adresează inconștientului și facilitează trezirea conștiinței prin stabilirea de legături între evenimente petrecute în diferite momente din viața noastră, aparent fără nicio legătură între ele. Sensul descoperit, prin punerea lor în relație, facilitează schimbarea de reprezentare, descoperirea de sine și reactivarea potențialului individual de rezolvare a conflictului cognitiv, prin extinderea treptată a hărtți noastre mentale.
Pasiunea și energia vin din suflet și spirit. Pentru frumusețea sufletului, forța spiritului și energia corpului, vă invit în lumea magică a poveștilor. Am descoperit de ceva vreme site-ul Povesti cu talc, la care m-am abonat pentru a primi pe adresa de mail poveștile postate pe site. Imi plac poveștile cu talc și vi le recomand cu încredere. Sunt vindecătoare pentru suflet și lumină pentru spirit. Lectură placută!
Casa sufletului
„Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era incă în putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viață mai linistită alături de familie. Renunța la un salariu bunicel, dar prefera linisșea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui ii era rușine de cum arăta ultima lucrare. Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Ii dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i :
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine ! Tâmplarul rămase uimit. Dacă ar fi știut că iși construiește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.”
Sursa: Povești cu tâlc
#PoveșticuTâlc #ZiuaNaționalăaLecturii
Virginia Brăescu 