✨ Salutare, dragi prieteni și colegi educatori! 📚 Sunt încântat(ă) să vă anunț lansarea proiectului național „Mentorat cu inspirație” Ediția a III-a, 2024-2025. Acest program de instruire și informare științifică se concentrează pe dezvoltarea personală și abilitarea cadrelor didactice în domeniul educației și managementului.
19 Noiembrie | 18:00-21:00 26 Noiembrie | 18:00-21:00 3 Decembrie | 18:00-21:00 5 Decembrie | 18:00-21:00 Mentori dedicați te vor ghida prin acest proces:
✅Învățământ preșcolar: Prof. Claudia Cornea, Prof. Dana Dăscălașu ✅Învățământ primar: Prof. Dorina Lobonț, Prof. Alina Bratosin Limbi străine (EN, FR): Prof. Ana Maria Bostan, Prof. Virginia Brăescu ✅STEM: Prof. Ana Danca Poțclean, Prof. Marius Lobază ✅Limba și literatura română: Prof. Elisabeta Salva, Prof. Ioana Venter, Prof. Cătălina Antonescu
După participare, vei obține certificat de formare și diverse adeverințe pentru inițiativele tale didactice. Pentru întrebări, nu ezita să ne contactezi la asociatia@sellification.org. SELLification4EDUcation – locul unde inspirația e la ea acasă! 🌟
Profesorii sunt tot mai mult solicitați, nu doar să predea conținuturi și să dezvolte abilități, ci să îndeplinească un rol strategic în formarea și pregătirea tinerilor pentru viitorul lor. Munca profesorilor depășește limitele sălilor de clasă și este îndreptată către sprijinirea elevilor în adaptarea la schimbare, orientarea vocațională și dezvoltarea competențelor cheie necesare pentru a se integra cu succes în societatea de mâine.
Într-o lume în continuă evoluție, adaptabilitatea devine o calitate esențială. Profesorii, prin rolul lor de ghizi educaționali, joacă un rol strategic în sprijinirea tinerilor pentru a face față schimbărilor în societate și pe piața muncii. Dezvoltarea abilităților de gândire critică, reziliență și de gestionare a stresului reprezintă doar câteva aspecte ale pregătirii elevilor pentru provocările în schimbare.
În calitate de mentori, profesorii au rolul de a-i încuraja pe adolescenți să-și exploreze dorințele, interesele și visurile, să fie curioși și să vadă schimbarea ca pe o oportunitate pentru creșterea personală. Prin programe educaționale și consiliere pentru dezvoltare personală și orientare vocațională, profesorii îi pot sprijini pe elevi să își dezvolte viziunea asupra viitorului și să își seteze obiective realiste într-un peisaj în continuă schimbare.
Rolul profesorilor în pregătirea tinerilor pentru viitor nu se rezumă așadar doar la transmiterea de cunoștințe academice și la dezvoltarea abilităților necesare în secolul 21, ci presupune facilitarea acestui proces prin sprijinul acordat pentru adaptarea la schimbare, orientarea vocațională și pregătirea pentru provocările viitorului. Este o misiune nobilă care, într-o abordare ideală, ar aduce satisfacție nu doar în sălile de clasă, ci și în societatea pe care profesorii îi învață pe tineri să o modeleze. Care este totuși, într-o abordare realistă, situația din sălile de clasă cu care profesorii la nivel global, nu doar cei din România, se confruntă zilnic?
În sala de clasă, profesorii se confruntă adesea cu manifestări ale unor emoții nesănătoase, precum anxietatea, scăderea atenției și capacității de concentrare la ore, agitația, agresivitatea, violența, bullying-ul și cyberbullying-ul. Recunoașterea și înțelegerea acestor emoții de către elevi pot contribui semnificativ la crearea unui mediu de învățare pozitiv. Identificarea gândurilor disfuncționale și promovarea unui stil de gândire flexibil, adaptabil la schimbare, devin astfel priorități ale profesorilor în sprijinirea procesului educațional.
Conform ultimelor cercetări în domeniul științelor educației, înțelegerea și cultivarea abilităților socio-emoționale la adolescenți joacă un rol foarte important în procesul de învățare și adaptare la schimbare. Conștientizarea emoțiilor, capacitatea de a le exprima în mod sănătos și dezvoltarea empatiei devin elemente fundamentale în formarea unei personalități echilibrate și a unei abordări constructive față de provocările vieții.
De asemenea, adolescenții au nevoie de modele pozitive pentru a învăța să-și gestioneze corect propriile emoții. Părinții, prin abordarea lor față de propriile stări emoționale și printr-o comunicare deschisă și lipsită de judecăți, pot contribui semnificativ la dezvoltarea inteligenței emoționale sănătoase. În acest sens, crearea de punți solide între școală și familie reprezintă o prioritate. Comunicarea constantă între profesori și părinți poate facilita o înțelegere mai bună a nevoilor elevilor și o abordare comună în dezvoltarea abilităților socio-emoționale. Sincronizarea eforturilor dintre mediul academic și cel familial poate contribui la formarea unei rețele de suport puternice pentru adolescenți.
Pentru a promova și dezvolta competențele socio-emoționale, se pot integra în procesul educațional activități precum ghidarea în recunoașterea și exprimarea emoțiilor, discuții despre relația dintre gânduri și comportamente, sau chiar reflectarea asupra propriilor experiențe emoționale. Astfel de practici, atunci când sunt implementate în mod constant, pot contribui semnificativ la dezvoltarea unei generații de tineri pregătiți să facă față provocărilor și schimbărilor din mediul extern.
Deși adolescenții din prezent se confruntă cu provocări complexe, sala de clasă reprezintă un loc cheie în dezvoltarea lor. Abilitățile socio-emoționale au un rol esențial în pregătirea lor pentru viață. Profesorii, împreună cu sprijinul părinților, au un rol fundamental în furnizarea unui cadru propice pentru dezvoltarea acestor abilități. Printr-o înțelegere profundă a emoțiilor și prin promovarea unor oglinzi emoționale corecte, educația devine un catalizator pentru formarea unei societăți reziliente și adaptabile.
Abilitatea de conștientizare emoțională este considerată un prerechizit fundamental pentru autoreglarea emoțională și comportamentală (Greenberg, Kushche & Speltz, 1990). Ne propunem în continuare să explorăm modurile în care profesorii și părinții pot contribui la dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale adolescenților.
1. Conștientizarea și identificarea emoțiilor
Conform cercetărilor (Greenberg, Kusche, Cook & Quamma, 1995), abilitatea de a conștientiza starea emoțională și de a recunoaște emoțiile celorlalți reprezintă primul pas în dezvoltarea competenței socio-emoționale. Profesorii pot integra activități precum „Ghicește emoția” sau „Poveste cu emoții” pentru a facilita acest proces. Aceste practici nu numai că îi ajută pe elevi să își descrie corect emoțiile, dar promovează și comunicarea eficientă.
2. Empatia și toleranța
Exprimarea empatiei, definită ca acceptarea perspectivei celuilalt fără a judeca, este esențială în formarea unei societăți reziliente. Profesorii și părinții pot modela și încuraja această atitudine prin validarea deschisă a emoțiilor celuilalt, ascultarea activă și reflectarea asupra perspectivelor diferite. Aceasta devine astfel o cale de dezvoltare a competențelor sociale și a toleranței.
3. Relația dintre gânduri, emoții și comportamente
În înțelegerea principiilor cognitiv-comportamentale, adolescenții pot fi ghidați să recunoască că problemele emoționale nu sunt determinate de evenimentele în sine, ci de modul lor de gândire. Profesorii pot utiliza exemple specifice, cum ar fi examenele sau situațiile academice stresante, pentru a ilustra cum gândurile pot influența emoțiile și comportamentele. Dezvoltarea unui stil de gândire flexibil devine astfel strategică în promovarea unei sănătăți emoționale durabile.
4. Percepția corectă de sine
Recunoașterea și valorificarea atributelor personale pozitive contribuie la construirea unei percepții corecte de sine. Feedback-ul imediat și relevant, raportat la performanță, este esențial în acest proces. Implicarea adolescenților în activități care le dezvoltă abilitățile și îi fac să reflecteze asupra experiențelor, emoțiilor și comportamentelor lor reprezintă o strategie eficientă.
5. Încrederea în sine și autoeficacitatea
Încrederea în sine, atunci când reflectă acceptarea sănătoasă a sinelui și este în concordanță cu realitatea, devine un element adaptativ esențial. Profesorii și părinții pot susține dezvoltarea acestei încrederi prin oferirea de feedback pozitiv, evaluarea corectă a competențelor și încurajarea perseverenței în fața provocărilor. Prin practici integrate și o colaborare strânsă între școală și familie, putem contribui la formarea unei societăți în care tinerii înțeleg, gestionează și exprimă sănătos emoțiile, devenind astfel adulți echilibrați și pregătiți pentru provocările vieții.
Virginia Brăescu 