Între 10 și 17 iulie 2025, Besançon s-a transformat în capitala mondială a limbii franceze, găzduind cel de-al 16-lea Congres Mondial al FIPF. Acest eveniment de amploare excepțională a reunit profesori, cercetători și formatori în jurul unui scop comun: imaginarea viitorului limbii franceze și al predării acesteia. În centrul acestei săptămâni bogate în întâlniri și descoperiri, am avut ocazia de a participa la un atelier inovator și inspirațional: Philodéfi, o metodă pedagogică originală care reinventează modul de abordare a filosofiei și literaturii la clasă.
O întâlnire inspirațională cu Bénédicte Marcireau
Atelierul a fost susținut de Bénédicte Marcireau, co-creatoarea jocului pedagogic Philodéfi. A fost o experiență formativă frumoasă și provocatoare totodată, pe care am fructificat-o, nu doar pentru a descoperi aspectele inovatoare ale acestei metode, ci și de a o cunoaște personal pe Bénédicte Marcireau. Discuțiile noastre au deschis imediat dorința comună de a dezvolta o viitoare colaborare, pentru a face cunoscută această abordare și în România, prin ateliere și formări dedicate cadrelor didactice.
Philodéfi: a învăța să gândești prin jocul de cărți ilustrate
Principiul este simplu și puternic: „într-o imagine, să descoperi esențialul despre viața și opera unui autor”. În cadrul atelierului, am experimentat utilizarea metodei în mod concret: fiecare carte ilustrează gândirea unui autor prin simboluri specifice. Participanții sunt invitați să le descifreze, observând simbolurile și colaborând pentru a răspunde la întrebări, ceea ce transformă învățarea într-o experiență interactivă, stimulatoare și profund captivantă.
Această abordare transformă sala de clasă într-un spațiu viu, creativ și participativ, unde învățarea devine o provocare motivantă și ludică. În timpul atelierului Philodéfi, am lucrat în echipă cu Meryem Kidari, o tânără profesoară din Maroc, pe cărțile dedicate lui Voltaire. Experiența a fost deosebit de valoroasă: reflecția comună, comparația dintre abordările noastre și confruntarea contextelor educaționale diferite au evidențiat bogăția schimbului de experiență și a cooperării internaționale între profesori.
O metodă care schimbă perspectiva asupra predării literaturii și filosofiei
Metoda Philodéfideschide noi perspective pentru a face predarea literaturii și filosofiei mai atractivă și mai formativă. Dacă în Maroc literatura are un loc important în programele școlare, în România situația este cu totul alta: manualele de limba franceză utilizate la liceu sunt neschimbate de peste douăzeci de ani și acordă un spațiu marginal textelor literare.
Această realitate este agravată de reformele recente ale Ministerului Educației și Cercetării din România, care reduc numărul de ore de limbi străine studiate de elevi în școală, trecând de la 2 ore de limba franceză/ săptămână la o singură oră de franceză săptămânal. O decizie care periclitează calitatea învățământului, descurajează elevii și profesorii și riscă să accentueze absenteismul și abandonul școlar. Departe de a răspunde nevoilor educaționale reale, aceste măsuri subminează motivația și aduc atingere dreptului fundamental al tinerilor români la o educație de calitate, la standarde europene.
Experiența mea formativă de la Besançon, alături de Bénédicte Marcireau și Meryem Kidari, mi-a confirmat convingerea că inovația pedagogică este indispensabilă pentru a răspunde provocărilor actuale din educație. Philodéfi nu este doar un joc de cărți ilustrate, ci un instrument puternic pentru a reinventa învățarea și pentru a reda sens disciplinelor noastre.
O viziune orientată spre viitor
În acest context tensionat, marcat de o veritabilă criză a sistemului de învățământ, descoperirea Philodéfi apare ca o sursă de speranță și de reînnoire pedagogică. Prin integrarea unor practici ludice, interactive și vizuale, această metodă nu doar că îmbunătățește înțelegerea și memorarea, dar dezvoltă și gândirea critică și creativitatea elevilor.
În România, utilizarea la clasă a metodei inovatoarePhilodéfiînseamnă a le oferi tinerilor ocazia de a se reconecta cu literatura și filosofia printr-o abordare care trezește curiozitatea, dezvoltă spiritul critic, încurajează cooperarea și întărește autonomia.
Privesc cu entuziasm către această inițiativă, convinsă că ea poate deveni o punte între culturi educaționale și un instrument de sprijin pentru viitorul predării limbii franceze și al filosofiei în România.
Du 10 au 17 juillet 2025, Besançon s’est transformée en capitale mondiale du français, accueillant le 16e Congrès mondial de la FIPF. Cet événement d’une ampleur exceptionnelle a réuni enseignants, chercheurs et formateurs autour d’un même objectif : imaginer l’avenir de la langue française et de son enseignement. Au cœur de cette semaine riche en rencontres et découvertes, j’ai pris part à un atelier novateur et inspirant : Philodéfi, une démarche pédagogique originale qui réinvente la façon d’aborder la philosophie et la littérature en classe.
Une rencontre inspirante avec Bénédicte Marcireau
L’atelier a été animé par Bénédicte Marcireau, co-créatrice du jeu pédagogique Philodéfi. C’était une belle occasion non seulement de découvrir la richesse de cette méthode, mais aussi de la rencontrer personnellement. Nos échanges ont immédiatement ouvert le désir commun pour une future collaboration, afin de faire connaître cette approche en Roumanie, à travers des ateliers et des formations destinées aux enseignants.
Philodéfi : apprendre à penser par le jeu de cartes illustrées
Le principe est simple et puissant : « en une image, découvrir l’essentiel d’un auteur ». Lors de l’atelier, nous avons expérimenté concrètement la méthode : chaque carte illustre la pensée d’un auteur à travers des symboles précis. Les participants sont invités à les décrypter, en observant les symboles et en collaborant pour répondre aux questions, ce qui transforme l’apprentissage en une expérience interactive, stimulante et profondément engageante.
Cette démarche transforme toute la classe en un espace vivant, interactif et créatif, où l’apprentissage devient un défi motivant et ludique. Pendant l’atelier, j’ai travaillé en binôme avec Meryem Kidari, une jeune professeure du Maroc, sur les cartes consacrées à Voltaire. L’expérience a été particulièrement enrichissante : réfléchir, comparer nos approches et confronter nos contextes éducatifs respectifs a mis en lumière la richesse de la coopération internationale entre enseignants.
Une méthode qui change le regard sur la littérature et la philosophie
Philodéfi ouvre des perspectives nouvelles pour rendre l’enseignement des lettres et de la philosophie plus attractif et formateur. Alors qu’au Maroc, la littérature occupe une place importante dans les programmes scolaires, en Roumanie la situation est tout autre : les manuels de français langue étrangère utilisés dans les lycées sont inchangés depuis plus de vingt ans et n’accordent qu’une place marginale aux textes littéraires.
Cette réalité est aggravée en Roumanie par les réformes récentes du Ministère de l’Éducation et de la Recherche qui réduisent le nombre d’heures de langues étrangères, passant de 2 heures de cours de FLE – français langue étrangère à 1 seule heure hebdomadaire pour la classe de FLE. Une décision qui met en péril la qualité de l’enseignement, décourage élèves et enseignants, et risque d’accentuer l’absentéisme et l’abandon scolaire. Loin de répondre aux besoins éducatifs réels, ces mesures sapent la motivation et portent atteinte au droit fondamental des jeunes roumains à une éducation de qualité.
Mon expérience à Besançon, aux côtés de Bénédicte Marcireau et de Meryem Kidari, m’a confortée dans l’idée que l’innovation pédagogique est indispensable pour répondre aux défis actuels de l’éducation. Philodéfin’est pas seulement un jeu de cartes illustrées, mais un outil puissant pour réinventer l’apprentissage et redonner du sens à nos disciplines.
Une vision tournée vers l’avenir
Dans ce contexte tendu, marqué par une véritable crise du système éducatif, la découverte de Philodéfi apparaît comme une source d’espoir et de renouveau pédagogique. En intégrant des pratiques ludiques, interactives et visuelles, cette méthode permet non seulement d’améliorer la compréhension et la mémorisation, mais aussi de développer la pensée critique et la créativité des élèves.
Introduire Philodéfi en Roumanie, c’est offrir aux jeunes une occasion de renouer avec la littérature et la philosophie à travers une démarche qui éveille la curiosité, développe l’esprit critique, encourage la coopération et renforce l’autonomie.
C’est avec enthousiasme que je souhaite porter cette initiative en Roumanie, convaincue qu’elle peut devenir une passerelle entre cultures éducatives et un levier pour l’avenir de l’enseignement du français langue étrangère et de la philosophie.
Dans le domaine complexe de l’enseignement des langues et des cultures, il est impératif de reconnaître le rôle central que jouent le sourire, l’émotion et l’empathie dans le processus d’apprentissage. L’interaction entre ces dimensions humaines et l’acte pédagogique est une clé essentielle pour favoriser un apprentissage enrichissant et durable.
Les spécialistes de l’éducation, quel que soit le niveau d’enseignement, sont actuellement confrontés à encore plus de défis pour s’adapter, après la pandémie de Covid-19, aux besoins et aux intérêts d’apprentissage des élèves. Il est impératif d’introduire, à la fois en classe traditionnelle et en classe virtuelle, des activités d’apprentissage expérientiel pour créer une connexion entre ce que les élèves font en ligne et ce qu’ils vivent dans la vie réelle. Le rôle de l’enseignant est maintenant, plus que jamais, non seulement de faciliter l’accès au sens en transposant pédagogiquement les contenus médiatisés par la technologie, mais aussi d’identifier, de prévenir et d’éliminer les dysfonctionnements cognitifs, afin que l’enseignement en ligne soit efficace et adapté à la réalisation des objectifs d’apprentissage spécifiques à chaque discipline.
Le rôle de médiateur de l’enseignant numérique est un sujet de recherche actuel, à la fois pour la sélection des méthodes et des outils appropriés à chaque discipline pour une gestion efficace des activités d’enseignement, d’apprentissage et d’évaluation en ligne, ainsi que pour la formation des enseignants et des élèves afin de s’adapter au changement, de les guider, de les conseiller et de les orienter dans le nouveau contexte mondial, qui suppose le développement de nouvelles connaissances et compétences pour optimiser le bien-être, choisir une profession et s’intégrer avec succès sur le marché du travail.
Les enseignants et les élèves sont invités à s’adapter rapidement aux défis de la transition. L’éducation expérientielle offre aux enseignants et aux élèves la liberté d’être co-créateurs des contextes d’apprentissage, ce qui conduit au développement d’attitudes actives (concentration, auto-connaissance, communication, projection dans le futur), de compétences cognitives (classification, organisation, planification) et de compétences sociales (intelligence émotionnelle, empathie, tolérance, leadership) qui favorisent l’apprentissage, la compréhension et l’établissement de liens. En s’affirmant comme un impératif éducatif et social majeur, l’apprentissage expérientiel parvient à dépasser l’apparente dichotomie de la médiation qui sépare et rétablit les liens en même temps. Le processus interne de changement se réalise par une médiation intrapersonnelle visant le développement personnel et la transmission culturelle, rendant ainsi possible le passage de la dimension individuelle à la dimension collective.
L’éducation expérientielle représente une valeur ajoutée aux nombreux avantages offerts par la technologie dans la conduite des cours en ligne. Si la médiation est nécessaire pour faciliter l’accès au sens, pour créer et comprendre les liens entre les connaissances, les événements, les générations, les membres d’une communauté et les communautés voisines, les activités d’apprentissage expérientiel stimulent à la fois l’application des connaissances acquises et les changements positifs de comportement et d’attitude des enseignants et des élèves, ayant un impact majeur sur les objectifs de l’éducation et le développement durable.
Mots clés:sourire,émotion, empathie, innovation, TICE, TACT
Le rôle du sourire : expression de l’accueil, de l’émotion et de l’empathie
Que se passe-t-il en nous lorsque nous sourions ou lorsque nous sommes accueillis avec un sourire aux lèvres ? Le sourire, bien plus qu’une simple expression faciale, est un signe universel de confiance en soi, d’amour, de passion, d’enthousiasme, de créativité, de succès et de complicité dans les relations. Les personnes qui sourient authentiquement attirent naturellement, tandis que celles dont le sourire semble insincère éveillent la méfiance. Mais est-ce réellement leur sourire qui est faux, ou bien est-ce une projection de nos propres expériences affectives passées?
Le sourire peut-il donner naissance à un événement significatif dans la vie? Le psychologue roumain Adrian Nuţă (Plus de 10 % – L’unité verticale du cerveau, éd. SPER, coll. ANIM, Bucarest, 2007) associe ce type de fonctionnement à „l’état de flux” et à „la psychologie du bonheur”, des concepts reconnus et sur lesquels le psychologue Mihaly Csikszentmihalyi a réalisé des recherches approfondies (L’état de flux, éd. Curtea Veche, coll. Livres clés, Bucarest, 2007; Flux. La psychologie du bonheur, éd. Publica, 2015), tant en ce qui concerne „l’expérience optimale” pour découvrir l’état de bonheur que pour améliorer significativement la qualité de vie. Le sourire spontané est celui où „les yeux rient” et il est également connu sous le nom de „sourire Duchenne” du nom du neurologue français Guillaume Duchenne qui s’est intéressé à l’étude de la musculature impliquée dans la production du sourire et dont les recherches ont orienté Charles Darwin („L’expression des émotions chez l’homme et les animaux”, 1972) à observer la différence entre les émotions authentiques et simulées. Le sourire naturel est l’indice physiologique de l’harmonie cérébrale (Schreiber, 2004), le signe d’une intégration réussie des instincts et des pensées, de l’émotionnel et du cognitif. Ce sourire, celui où „les yeux sourient aussi”, reflète une authentique connexion émotionnelle, favorisant ainsi la compréhension et la coopération interpersonnelles.
Si le sourire spontané est un indice de l’expérience que nous vivons, de nos habitudes dominantes, du courage de sortir de la solitude et d’être vulnérables pour nous donner une chance d’entrer en relation, tout en assumant également le risque d’être rejetés, alors le tact pédagogique est l’atout des professionnels de l’éducation car chaque profession a une formule secrète de maîtrise.
Les recherches menées par Karl Albrecht, l’auteur du livre „l’intelligence sociale” (SQ), sont basées sur celles du professeur Howard Gardner concernant le concept d’intelligence multiple (IM). Tout comme les six faces d’un cube, les intelligences multiples identifiées par Gardner se rejoignent pour former un tout :
L’intelligence abstraite (raisonnement symbolique de type QI)
L’intelligence pratique (mise en pratique des idées)
L’intelligence émotionnelle (connaissance et gestion des sentiments intérieurs)
L’intelligence sociale (capacité à bien comprendre les autres et à les amener à coopérer avec vous)
L’intelligence esthétique (sens de la forme, du design, de la littérature, des arts plastiques, de la musique et autres expériences holistiques)
L’intelligence kinesthésique (compétence de l’organisme entier, comme le sport, la danse, la musique, la conduite d’un véhicule ou le pilotage d’un avion).
Peu de temps avant Howard Gardner, les recherches menées par Daniel Goleman sur l’intelligence émotionnelle (EQ) avaient révolutionné le monde de la psychologie, contribuant à l’adoption du concept d’intelligence multiple.
Selon Karl Albrecht, les personnes dotées d’une intelligence sociale élevée attirent davantage, ont un magnétisme et des comportements qui les font se sentir valorisées, compétentes, aimées, respectées et appréciées.
Le cadre SPACE proposé par Karl Albrecht pour comprendre l’intelligence collective se compose de cinq compétences sociales :
1. La conscience de la Situation
2. La Présence
3. L’Authenticité
4. La Clarté
5. L’Empathie
Le cadre proposé par Daniel Goleman pour comprendre l’intelligence émotionnelle est constitué des déterminants suivants :
1. Conscience de soi : introspection, observation et reconnaissance d’un sentiment en fonction de la manière dont il se manifeste.
2. Maîtrise de soi : prise de conscience des éléments qui se cachent derrière les sentiments, découverte de méthodes pour faire face à la peur, à l’anxiété, à la colère, recherche de la vérité, conscience professionnelle, adaptabilité, innovation.
3. Motivation : canalisation des émotions et des sentiments pour atteindre un objectif, accompagnée d’un contrôle émotionnel, qui implique la capacité à réprimer les impulsions et à différer la satisfaction des récompenses, désir de conquête, dévouement, initiative, optimisme.
4. Empathie : capacité à manifester de la sensibilité et de l’attention envers les sentiments des autres, la personne étant capable d’apprécier les différences entre les individus.
5. Aptitudes sociales : influence, communication, gestion des conflits, leadership, établissement de relations, collaboration, coopération, capacité à travailler en équipe.
Les perceptions et les émotions sont notre langage commun. Parfois, elles nous rapprochent, d’autres fois elles nous séparent, mais c’est merveilleux quand elles nous enrichissent, car nous choisissons d’être ouverts, de coopérer, d’apprécier les différences, la diversité des opinions et de résoudre de manière créative les situations problématiques. L’intelligence du cœur et des relations sociales nous aide à découvrir la „grammaire” de nos pensées et émotions, à descendre notre „esprit dans le cœur”, afin de gagner plus de confiance en nous-mêmes, de nous affirmer et d’écouter activement pour comprendre les réactions des autres, tout en communiquant de manière non-violente.
Comment arrivons-nous, les enseignants, à communiquer pour motiver nos „clients”, c’est-à-dire tous ceux intéressés par nos services éducatifs : élèves, étudiants, parents ou toute personne intéressée par l’éducation? Dans la continuité de notre réflexion et de notre travail de recherche sur l’importance du sourire, de l’émotion et de l’empathie en didactique des langues et des cultures, nous abordons désormais une approche novatrice centrée sur l’art de communiquer et de négocier avec TACT et l’intégration des TICE dans le processus éducatif. Tout comme l’émotion et l’empathie, le tact pédagogique revêt une importance capitale dans la création d’un environnement d’apprentissage stimulant et bienveillant, favorisant ainsi la réussite académique et l’épanouissement personnel des apprenants. Cette intégration nous a été inspirée par les tendances universelles observées dans la psychologie des ventes, ainsi que par les ressemblances évidentes entre le processus de vente et celui d’enseignement.
Dans un premier temps, dans le but de faciliter la compréhension de ces tendances classiques et modernes en même temps, on s’est fixé pour objectif d’expliquer l’intention universelle et toujours actuelle dans les ventes qui mise sur l’inversion de l’attitude du client ou du bénéficiaire, de sorte que sa peur d’être manipulé pour acheter soit remplacée par un désir paradoxal d’acheter et d’assumer la responsabilité de la décision prise.
Un défi toujours actuel dans les ventes en général et dans l’éducation en particulier est l’art d’intégrer les retours des clients ou les feedbacks spontanés des apprenants pour améliorer les services offerts et créer de nouveaux produits utiles et attrayants, tant du point de vue du design que financier. Les clients ou les bénéficiaires intéressés à acheter sont, paradoxalement, ceux qui donnent des suggestions aux producteurs et aux vendeurs pour vendre mieux et plus rapidement, donc plus efficacement.
Le changement de paradigme du „produit-offert” (le marché absorbe ce qui est produit) au „marché-in” (on produit ce qui est demandé sur le marché) est inspiré de la psychologie humaniste et vise à concilier les tendances traditionnelles et modernes dans la négociation des besoins et des intérêts, tant des clients ou bénéficiaires que des fournisseurs. Ainsi, l’innovation dans les ventes et le secteur éducatif est favorisée par le fait que chaque client ou bénéficiaire se considère, par la relation client-fournisseur, comme un potentiel propriétaire d’une entreprise cherchant à perfectionner son activité pour atteindre un autre niveau d’excellence.
La communication relationnelle et l’intégration des TICE avec TACT dans la didactique des langues et des cultures
La communication relationnelle et la négociation avec souplesse et diplomatie sont des composantes omniprésentes de la vie quotidienne, aussi bien dans le contexte des relations personnelles que professionnelles. En examinant notre existence quotidienne, nous découvrons de nombreuses interactions empatiques et des négociations pédagogique que nous menons sans même en être toujours conscients. Mais qu’est-ce que la négociation pédagogique réellement? Pourquoi certains enseignants réussissent-ils tandis que d’autres rencontrent des obstacles et des difficultés ?
Les enseignants sont invités à s’adapter rapidement aux défis de la transition, mais leurs besoins urgents sont différents d’une discipline à l’autre, ainsi que d’une école à l’autre. Au-delà du besoin d’apprendre rapidement à utiliser la technologie et les applications numériques, un autre besoin urgent est de devenir des tuteurs de résilience pour les élèves qui n’ont pas d’équipement informatique et pas d’accès à Internet pour se connecter aux cours en ligne, pour les élèves ayant des difficultés d’apprentissage et pour les élèves victimes de violence domestique ou dont les parents sont soit partis travailler à l’étranger, soit sont revenus au pays mais n’ont plus d’emploi. Il est urgent que le rôle de formateur de l’enseignant soit complété par celui de médiateur, à la fois pour rétablir la communication et les relations avec les élèves afin de les aider à optimiser leur bien-être pour faire face aux problèmes émotionnels ou interpersonnels auxquels ils sont confrontés dans le processus d’adaptation à un monde en mutation, et pour la médiation de l’apprentissage en favorisant l’émergence de la motivation intrinsèque à la tâche et le soutien aux élèves dans la prise de conscience des difficultés qu’ils rencontrent dans l’apprentissage, l’enseignant étant obligé de chercher avec les élèves le moyen de surmonter chaque difficulté avec succès.
Ayant pour principales responsabilités la conduite des activités éducatives et l’influence sur les élèves, le rôle de l’enseignant met en évidence l’assimilation de la gestion de l’apprentissage avec le concept de leadership. Comme tout leader, l’enseignant a un statut (formel, non formel et informel) et un profil de personnalité qui détermine son style de leadership prédominant dans les différents contextes de ses classes, traditionnelles ou virtuelles. Selon la typologie DISC (Dominant, Influent, Stable, Consciencieux), l’enseignant représente un modèle de rôle social pour les élèves, qui voient en lui le type d’être humain et social qu’ils aspirent à devenir eux-mêmes.
Les rôles et fonctions de l’enseignant numérique remettent en question la question de l’aptitude et de la compétence pédagogique, toutes deux associées aux notions d’efficacité et d’efficience professionnelles. Ainsi, l’accomplissement de ces nouveaux rôles et fonctions de l’enseignant numérique déplace l’accent de la profession d’enseignant vers sa qualité humaine et son profil psychomoral, configuré par la qualité de sa vie et l’ensemble de ses expériences de vie.
La compétence psychosociale de l’enseignant comprend :
la capacité à adopter différents rôles ;
la capacité à influencer les groupes d’élèves et chaque élève individuellement ;
l’aptitude à établir des relations avec émotion et empathie ;
la capacité à utiliser adéquatement son influence et son autorité ;
la flexibilité des comportements ;
la communicabilité et la sociabilité comme traits définitoires de la personnalité de l’enseignant ;
l’exigence et le respect dans les relations avec les élèves ;
la confiance en les élèves ;
l’acceptation du dialogue ;
l’objectivité dans l’évaluation du travail des élèves.
L’expérience professionnelle, acquise au cours de 29 années d’activité en tant qu’enseignante de FLE dans le système éducatif roumain, ma formation en psychologie et mon ouverture à d’autres activités de formation et de développement personnel en dynamique de groupe (la Gestalt thérapie, l’analyse transactionnelle, la programmation neurolinguistique, la médiation des conflits, la prise de parole en public, le profil LAB, l’éducation expérientielle, etc.) me motivent à introduire dans mes cours de français des activités d’apprentissage expérientiel, car elles permettent de restructurer et de modeler les contenus sous des formes nouvelles, beaucoup plus dynamiques et attrayantes pour les élèves, ce qui est ainsi plus efficace pour accroître leur motivation à participer aux cours en ligne, ainsi que pour les responsabiliser dans l’application des informations nouvellement acquises pour produire l’acte d’apprentissage et l’entraînement des compétences.
L’éducation expérientielle offre aux enseignants et aux élèves la liberté d’être co-créateurs des contextes d’apprentissage, ce qui conduit au développement d’attitudes actives (concentration, auto-connaissance, communication, projection dans le futur), de compétences cognitives (classification, organisation, planification) et de compétences sociales (intelligence émotionnelle, empathie, tolérance, leadership) qui favorisent l’apprentissage, la compréhension et l’établissement de liens. En s’affirmant comme un impératif éducatif et social majeur, l’apprentissage expérientiel fonde la dimension individuelle et collective de nos vies, parvenant à dépasser l’apparente dichotomie de la médiation qui sépare et rétablit les liens en même temps. Le processus interne de changement se réalise par une médiation intrapersonnelle visant le développement personnel et la transmission culturelle, rendant ainsi possible le passage de la dimension individuelle à la dimension collective.
L’éducation expérientielle représente une valeur ajoutée aux nombreux avantages offerts par la technologie dans la conduite des cours en ligne. Si la médiation est nécessaire pour faciliter l’accès au sens, pour créer et comprendre les liens entre les connaissances, les événements, les générations, les membres d’une communauté et les communautés voisines, les activités d’apprentissage expérientiel stimulent à la fois l’application des connaissances acquises et les changements positifs de comportement et d’attitude des enseignants et des élèves, ayant un impact majeur sur les objectifs de l’éducation et le développement durable.
En ce qui concerne l’évaluation, il est important de préciser que le rôle principal de l’enseignant n’est plus de vérifier que les élèves ont acquis des connaissances théoriques abstraites, mais plutôt de créer des contextes d’apprentissage en ligne dans lesquels les élèves sont invités à appliquer les connaissances et les compétences acquises.
Dans le cadre de l’enseignement des langues et des cultures, le tact pédagogique devient un outil essentiel pour motiver les apprenants et favoriser leur engagement actif dans le processus d’apprentissage. Le tact implique la conscience de soi, le contrôle émotionnel, la motivation, l’empathie et les compétences sociales. Il s’agit d’une approche holistique qui vise à créer un environnement d’apprentissage inclusif et respectueux, où chaque apprenant se sent valorisé et encouragé à exprimer ses opinions et ses émotions.
Notre démarche stratégique codifiée par l’acronyme TACT et appliquée en didactique des langues et des cultures consiste à créer des interactions significatives et authentiques entre l’enseignant et les apprenants, favorisant ainsi un apprentissage enrichissant et dynamique. Le professeur, en faisant preuve de tact pédagogique, sait comment guider et soutenir les apprenants dans leur cheminement académique et personnel, tout en encourageant une communication ouverte et bienveillante.
L’articulation harmonieuse de l’émotion, de l’empathie et du TACT constitue le socle fondamental d’une pédagogie humaniste et efficace. En intégrant ces dimensions essentielles dans la pratique didactique des langues et des cultures, les enseignants peuvent créer des expériences d’apprentissage qui favorisent le développement global des apprenants, tout en renforçant la qualité des interactions interpersonnelles au sein de la classe. Ainsi, l’enseignement des langues et des cultures devient bien plus qu’une simple transmission de connaissances ou un simple partage d’une langue; il devient un véritable voyage émotionnel et intellectuel, où le sourire, l’empathie et le tact guident chaque étape vers la découverte de soi et de l’autre.
Pour intégrer efficacement l’émotion et l’empathie dans la pratique didactique, il est essentiel d’adopter des approches pédagogiques innovantes qui favorisent une interaction authentique entre l’enseignant et les apprenants. Par exemple, l’utilisation de supports culturels tels que la musique, la littérature, le théâtre ou le cinéma peut susciter des émotions profondes chez les apprenants, tout en encourageant l’empathie envers d’autres cultures. De même, la mise en place de projets collaboratifs interculturels offre aux apprenants l’occasion d’échanger des expériences personnelles et de développer leur sens de l’empathie à travers le dialogue et la coopération.
Pour illustrer concrètement l’impact des concepts d’émotion et d’empathie en classe de langue, nous présentons une étude de cas menée dans un contexte de français langue étrangère (FLE) dans le lycée où j’enseigne en Roumanie. En intégrant des chansons françaises contemporaines dans le programme d’apprentissage, j’ai réussi à créé un espace où les apprenants pouvaient explorer et exprimer leurs émotions tout en développant leur compréhension linguistique et culturelle. Les discussions sur les thèmes abordés dans les chansons ont permis aux apprenants de se connecter émotionnellement avec la langue et la culture cible, renforçant ainsi leur engagement et leur motivation dans l’apprentissage du français.
La mise en œuvre réussie des concepts d’émotion et d’empathie en didactique des langues et des cultures ouvre la voie à un apprentissage plus authentique, significatif et enrichissant pour les apprenants. En encourageant une interaction empathique entre les participants et en favorisant une compréhension profonde des émotions et des perspectives culturelles, les praticiens de l’enseignement des langues contribuent à créer un environnement éducatif qui célèbre la diversité et favorise le respect mutuel.
Nous avons déjà exploré comment le sourire peut être un indicateur puissant de l’émotion et de l’empathie, favorisant ainsi des interactions positives et des relations harmonieuses. Dans un contexte de vente, le sourire authentique peut également être un outil de persuasion efficace, permettant d’établir une connexion émotionnelle avec le client et de créer un climat de confiance propice à la conclusion de la vente. De manière similaire, en éducation, le sourire et l’expression émotionnelle de l’enseignant peuvent contribuer à créer un environnement d’apprentissage accueillant et motivant, encourageant ainsi l’engagement et la participation des élèves.
La psychologie des ventes nous offre des insights précieux sur la manière de comprendre et d’interagir avec les clients, en tenant compte de leurs motivations, de leurs préoccupations et de leurs besoins. Dans le contexte éducatif, cette approche peut être adaptée pour mieux comprendre les apprenants et pour adapter les stratégies pédagogiques en fonction de leurs besoins individuels. L’acronyme TACT, qui englobe les principes éthiques et les procédures de base en vente, peut également être appliqué à l’enseignement, comme nous le démontrons ci-dessous.
Les principes de notre démarche stratégique TACT appliqués à l’éducation:
1. Les déclencheurs motivationnels des apprenants : Tout comme les clients ont des raisons d’achat spécifiques, les apprenants ont des déclencheurs motivationnels qui influencent leur engagement et leur performance académique. Comprendre ces raisons peut aider les enseignants à concevoir des activités d’apprentissage qui suscitent l’intérêt des élèves et qui répondent à leurs besoins individuels.
2. L’adaptation au changement : Tout comme les vendeurs doivent s’adapter aux changements dans le marché et aux évolutions des préférences des clients, les enseignants doivent également être flexibles et réactifs aux changements dans le profil des apprenants et dans les tendances éducatives. Cette capacité à s’adapter permet aux enseignants de maintenir leur pertinence et leur efficacité dans un environnement éducatif en constante évolution.
3. La consultance à long terme : Les vendeurs avisés adoptent une approche consultative avec leurs clients, en leur fournissant des conseils et un soutien à long terme pour répondre à leurs besoins. De même, les enseignants peuvent adopter une approche similaire en offrant un soutien continu aux apprenants, en les guidant dans leur apprentissage et en les aidant à atteindre leurs objectifs éducatifs à long terme.
4. Les modèles de communication : En comprenant les préférences de communication des apprenants, les enseignants peuvent adapter leur style d’enseignement pour mieux répondre aux besoins individuels. Par exemple, certains apprenants peuvent préférer une approche plus visuelle, tandis que d’autres peuvent préférer une approche plus verbale. En adaptant leur communication en fonction de ces préférences, les enseignants peuvent améliorer l’efficacité de leur enseignement et favoriser l’engagement des apprenants.
En intégrant les TICE et les principes de la stratégie TACT dans la didactique des langues et des cultures, les enseignants peuvent créer un environnement d’apprentissage dynamique, innovant et inclusif, où chaque apprenant se sent valorisé et soutenu dans son parcours d’apprentissage. En adoptant une approche centrée sur l’émotion, l’empathie et le tact pédagogique, les enseignants peuvent favoriser l’engagement des apprenants et les aider à atteindre leur plein potentiel académique et personnel. Ainsi, l’enseignement des langues et des cultures devient bien plus qu’une simple transmission de connaissances ; il devient un voyage émotionnel et intellectuel, où le sourire, l’empathie, le jeu et le tact de l’enseignant guident les apprenants à chaque étape vers la découverte de soi et de l’autre.
En guise de conclusion, l’émotion et l’empathie jouent un rôle fondamental dans la didactique des langues et des cultures, offrant des possibilités d’innovation pédagogique et de connexion humaine au sein de la classe. En reconnaissant et en valorisant l’importance de ces dimensions humaines dans le processus d’enseignement et d’apprentissage, les enseignants contribuent à créer des expériences éducatives qui inspirent, motivent et enrichissent les apprenants, les préparant ainsi à devenir des futurs citoyens du monde ouverts d’esprit et empathiques.
Bibliographie:
Adrian Nuţă, Plus de 10 % – L’unité verticale du cerveau, éd. SPER, coll. ANIM, Bucarest, 2007
Bernard Lamizat, La médiation culturelle, éd. L’Harmattan, coll Communication, France, 2000
Daniel Goleman, L’intelligence émotionnelle, éd. Curtea Veche, Bucarest, 2021
Dans le paysage dynamique de l’enseignement du français langue étrangère (FLE), l’identité francophone prend une dimension nouvelle, s’éloignant du simple partage d’une langue pour embrasser de plus en plus un monde de diversité, de connexion et d’évolution. À la croisée de la Francophonie, notre rôle en tant qu’enseignants de FLE est de guider nos apprenants à travers les nouvelles frontières de la communication. Comment l’exploration, la connexion et l’évolution deviennent les piliers essentiels pour façonner une identité francophone vivante et dynamique?
L’identité francophone en transition
Une idée fondamentale qui transforme notre perception de l’identité francophone en transition met en lumière le fait que cette identité n’est pas une réalité statique, mais plutôt un processus dynamique constamment influencé par l’environnement, les expériences vécues et les aspirations personnelles. Contrairement à une vision traditionnelle figée de l’identité, cette perspective reconnaît que l’identité francophone évolue au fil du temps, en réponse aux défis, aux opportunités et aux choix personnels. Ainsi, chaque transition dans le parcours francophone devient une étape dans ce voyage continu d’auto-découverte et d’évolution culturelle.
La transformation intérieure au cœur de l’évolution francophone
L’identité francophone ne se limite pas à une transformation externe, mais implique également une évolution intérieure complexe. Il ne s’agit pas simplement de passer d’une identité à une autre, mais plutôt d’un processus profond de remise en question, de croissance personnelle et de redéfinition des aspirations culturelles. En adoptant cette perspective, les enseignants de FLE et les apprenants peuvent aborder les transitions identitaires avec une conscience accrue de l’impact sur leur identité personnelle, leurs valeurs et leur bien-être émotionnel. Cette évolution intérieure devient ainsi une composante essentielle du processus global de transformation de l’identité francophone.
En se concentrant sur des aspects tels que l’auto-réflexion, l’action concrète et l’adaptabilité, l’exploration des multiples identités francophones possibles constitue des repères précieux pour quiconque est impliqué dans le processus d’enseignement-apprentissage du français, offrant une perspective fraîche et inspirante sur l’identité francophone en action.
În contextul evoluției rapide a societății moderne, este esențial să privim educația nonformală ca pe o punte între tradiție și inovație. În cadrul programului Săptămâna Școala Altfel, ne-am propus să valorizăm și să valorificăm această oportunitate în contextul sărbătorilor de iarnă (Crăciunul și Anul Nou) când se îmbină armonios elementele tradiționale și practicile inovatoare pentru atingerea excelenței în procesul de învățare.
Tradiția reprezintă temelia pe care educația a fost construită de-a lungul timpului. Valorile fundamentale, respectul pentru cunoaștere și transmiterea moștenirii culturale fac parte integrantă din tradiția educațională. În Săptămâna Școala Altfel, ne-am propus să facem și mai vizibilă valorificarea acestor aspecte tradiționale pentru a oferi elevilor noștri o perspectivă solidă asupra fundamentelor educației. Cu toate acestea, pentru a răspunde cerințelor și provocărilor secolului 21, suntem conștienți că trebuie să adoptăm inovarea în procesul de învățare, de aceea am ales pedagogia proiectului ca modalitate inovatoare pentru a spori atractivitatea învățării și captarea atenției elevilor în sala de clasă, transformând tradiția într-o experiență autentică și captivantă. Prin încurajarea experiențelor practice, dezvoltarea competențelor cheie și pregătirea pentru lumea reală, pedagogia proiectului este o metodă care transformă nu doar modul în care educația este livrată, ci și modul în care elevii o percep și o integrează în viața lor.
Pedagogia proiectului se bazează pe învățarea experiențială, oferind elevilor ocazia de a aplica cunoștințele în contexte reale. Astfel, profesorii și elevii moisiliști și-au propus participarea la activități inovatoare, unele integrate unor proiecte mai mari, care implică cercetare, planificare și implementare, oferindu-le o perspectivă autentică asupra materiilor studiate în școală.
Pedagogia proiectului promovează dezvoltarea unui set variat de abilități esențiale. De la gândirea critică și rezolvarea problemelor la comunicare și colaborare, pedagogia proiectului oferă un cadru propice pentru dezvoltarea competențelor necesare în lumea reală. Prin participarea în proiecte, elevii devin parte activă a procesului de învățare, ceea ce crește nivelul de implicare și motivație, iar săptămâna Școala Altfel este o oportunitate valoroasă pentru a arăta elevilor că învățarea poate fi captivantă și relevantă pentru viața lor de zi cu zi.
Colaborarea în cadrul proiectelor stimulează totodată dezvoltarea abilităților sociale și emoționale. Elevii învață să lucreze în echipă, să împărtășească responsabilități și să gestioneze conflicte, aspecte esențiale pentru succesul în viața personală și profesională. De asemenea, pedagogia proiectului oferă oportunități de a simula situații din lumea reală, pregătind elevii pentru provocările pe care le vor întâlni în carierele lor viitoare. Acest tip de învățare practică ajută elevii, profesorii, părinții și alți parteneri educaționali să coopereze, să-și schimbe percepțiile și să fie flexibili, ca să fie mai pregătiți și să se adapteze mai ușor la un mediu în continuă schimbare.
Este important să găsim un echilibru între tradiție și inovație. Atunci când integrăm în mod inteligent tradiția și inovația, deschidem calea către excelență în educație. Elevii devin nu doar păstrători ai moștenirii culturale, ci și lideri pregătiți să se adapteze și să contribuie activ la societatea actuală. Activitățile desfășurate în cadrul programului Săptămâna Școala Altfel devin astfel un motor al schimbării în școală pentru că se înscriu într-un context unde tradiția și inovația se împletesc într-un mod armonios. Îmbinându-le în mod echilibrat, oferim elevilor noștri nu doar cunoștințe și valori, ci și instrumentele necesare pentru a deveni lideri ai viitorului. Prin această integrare inteligentă, deschidem drumul către o educație adaptabilă, relevantă și orientată către comunitate pentru atingerea excelenței în învățare.
Inovația în școală și gândirea strategică în acțiune reprezintă o combinație puternică pentru a construi temelia educației viitorului. Prin adoptarea tehnologiei, metodelor de predare inovatoare și o abordare strategică bine definită, școala poate crea un mediu educațional care pregătește elevii pentru provocările și oportunitățile unei lumi în continuă schimbare. Prin îmbinarea inovației cu gândirea strategică, se poate dezvolta în școală o cultură a învățări continue, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. Această abordare asigură garanția că școala rămâne mereu în pas cu noile evoluții și cerințe ale educației. Inovarea și gândirea strategică se completează reciproc prin promovarea adaptării la schimbare. Școala care adoptă o gândire strategică în acțiune este mai capabilă să răspundă eficient la schimbările din societate și să integreze inovații relevante.
Un alt aspect vital al gândirii strategice este implicarea părților interesate, inclusiv profesori, elevi, părinți și comunitatea locală. Colectarea feedback-ului și colaborarea cu aceste grupuri asigură că strategiile adoptate sunt relevante și bine acceptate. De asemenea, gândirea strategică implică o gestionare eficientă a resurselor, inclusiv financiare și umane. Alocarea adecvată a acestor resurse asigură implementarea cu succes a inițiativelor inovatoare.
DE LA OBIECTIV LA REZULTAT
CUM PUTEM SĂ-I PREGĂTIM PE ELEVI PENTRU PROVOCĂRILE SECOLULUI 21?
Trăind într-o o lume în continuă schimbare, inovarea și adaptabilitatea sunt esențiale pentru succesul personal și profesional. Prin implementarea pedagogiei proiectului în școală, ne-am propus să oferim elevilor oportunitatea de a experimenta procesul creativ și de a-și dezvolta gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor.
Pedagogia proiectului este o abordare inovatoare și pentru că-i învață pe elevi și profesori să facă față frustrărilor și eșecurilor pentru a le transforma în oportunități de dezvoltare personală și profesională. Într-o societate care se schimbă rapid, capacitatea de a învăța din greșeli și de a progresa este vitală. Implementarea pedagogiei proiectului în școala noastră reprezintă așadar o investiție în viitorul elevilor noștri și în societatea în ansamblu. Această abordare nu doar îi pregătește pe elevi pentru cerințele complexe ale lumii reale, dar îi și motivează să devină cetățeni activi și lideri implicați în procesul de tranziție către societatea viitorului.
BENEFICIILE INOVĂRII ÎN ȘCOALĂ
Inovarea în școală nu este doar despre adăugarea de tehnologie în sălile de clasă, ci și despre transformarea mentalității și a modului în care profesorii, elevii, părinții și alți parteneri educaționali privesc procesul educațional. Beneficiile inovării în școală sunt numeroase și transformative, pregătind elevii pentru provocările și oportunitățile secolului 21. Prin adoptarea inovării, școala devine un spațiu în care se cultivă creativitatea, gândirea critică, comunicarea, cooperarea, adaptabilitatea și pasiunea pentru învățare continuă.
Un aspect fundamental al gândirii strategice este capacitatea de a analiza contextul actual și de a anticipa schimbările viitoare. Aceasta permite adaptarea la mediul extern și identificarea oportunităților și amenințărilor potențiale. De aceea, gândirea strategică și dezvoltarea abilităților de design reprezintă două componente esențiale care pot transforma viziunea în acțiune și ideile în soluții practice. Abilitățile de design se concentrează pe crearea de soluții care să răspundă nevoilor și dorințelor utilizatorilor. Aceasta implică înțelegerea profundă a perspectivelor și experiențelor utilizatorilor și integrarea acestora în procesul de proiectare.
Designul promovează gândirea creativă și inovatoare, stimulând generarea de soluții noi la problemele existente. Combinația dintre gândirea strategică și abilitățile de design permite crearea unei viziuni integrate și a unei acțiuni coerente. Aceasta asigură alinierea dintre obiectivele strategice și implementarea practică, conducând la rezultate consistente și valoroase.
Gândirea strategică și dezvoltarea abilităților de design reprezintă pilonii fundamentali ai succesului și inovației pentru că facilitează transformarea viziunii în produse, servicii sau experiențe tangibile și valoroase. Combinând analiza strategică cu ideile creative și inovația designului, se asigură condițiile necesare pentru a naviga cu succes într-un mediu complex și dinamic, transformând provocările în oportunități și visurile în realitate. Este esențial să recunoaștem și să valorificăm interconexiunea dintre gândirea strategică și abilitățile de design pentru a construi un viitor prosper și sustenabil.
Gândirea strategică este acea vedere de ansamblu care definește prioritățile, identifică provocările și creează o perspectivă coerentă. Acest aspect este esențial pentru a ghida eforturile și resursele către direcția corectă, asigurând astfel coeziunea și eficiența.
Abilitățile de design, pe de altă parte, aduc la suprafață soluții practice și inovatoare pentru a atinge aceste obiective strategice. În cadrul procesului de design, se pune accent pe înțelegerea profundă a nevoilor utilizatorilor, adaptându-se continuu la schimbările de mediu și anticipând evoluții viitoare. De aceea designul nu se rezumă doar la estetică; ci devine un instrument puternic pentru a crea produse, servicii și experiențe care rezolvă problemele identificate în cadrul gândirii strategice și conduc la atingerea excelenței în experiența utilizatorului. Astfel, această colaborare între gândirea strategică și design permite construirea de branduri puternice și durabile.
În educație, integrarea gândirii strategice cu abilitățile de design poate revoluționa procesul de învățare, punând accent pe personalizare, inovare și dezvoltarea competențelor esențiale pentru lumea actuală. Este esențial să recunoaștem că gândirea strategică și abilitățile de design nu funcționează izolat, ci se completează reciproc pentru a crea o abordare holistică și sinergică. Această combinație este cheia pentru a aborda provocările complexe ale lumii actuale și pentru a construi un viitor care nu doar supraviețuiește, ci se dezvoltă în mod sustenabil. Prin integrarea acestor două aspecte, se deschide încă din școală calea către inovație autentică, soluții eficiente și o lume mai prosperă pentru generațiile viitoare.
LEGĂTURILE ÎNTRE GENERAȚII– FORMAREA ȘI CONSOLIDAREA IDENTITĂȚII CULTURALE COMUNITARE
Scopul proiectului de educație intergenerațională intitulat „Dialogul Generațiilor” este să faciliteze comunicarea și interacțiunea pozitivă între membrii diferitelor generații dintr-o comunitate. Acest proiect, inițiat și coordonat de prof. Virginia-Smărăndița Brăescu, își propune crearea unui spațiu și a unor contexte propice schimbului de experiențe, cunoștințe și idei între persoane de vârste diferite (profesori, elevi, părinți și alți parteneri educaționali) cu scopul de a promova înțelegerea reciprocă, colaborarea și valorificarea contribuțiilor fiecărei generații.
Prin intermediul dialogului intergenerațional, proiectul urmărește să atingă următoarele obiective:
1. Promovarea Dialogului Deschis: Încurajarea comunicării deschise și respectuoase între generații pentru a depăși stereotipurile și pentru a construi relații mai solide în comunitate.
2. Mentoratul cu Inspirație: Crearea unui cadru propice pentru mentorat, unde persoanele mai tinere pot fi inspirate și îndrumate de către cele mai vârstnice în atingerea propriilor lor obiective și visuri.
3. Transferul de Cunoștințe: Facilitarea transferului de cunoștințe, experiențe și bune practici între generații, astfel încât membrii mai tineri să poată beneficia de înțelepciunea și experiența celor mai în vârstă.
4. Gestionarea Visurilor și Obiectivelor: Furnizarea de metode, instrumente și alte resurse educaționale pentru gestionarea visurilor și obiectivelor personale și profesionale, sprijinind astfel dezvoltarea personală, orientarea vocațională și succesul la nivel individual și colectiv.
5. Consolidarea Comunității: Dezvoltarea unei comunități unite, incluzive și coezive, prin intermediul interacțiunii pozitive dintre membrii săi, indiferent de vârstă.
Prin atingerea acestor obiective, proiectul „Dialogul Generațiilor” aspiră să contribuie la formarea unei comunități în care membrii să se simtă conectați, susținuți și motivați să-și atingă potențialul maxim, indiferent de vârsta lor.
EDUCAȚIA INTERGENERAȚIONALĂ
TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE PENTRU EXCELENȚĂ ÎN EDUCAȚIE
În căutarea noastră pentru inovare și progres, nu trebuie să uităm niciodată să apreciem bogăția cunoașterii și înțelepciunii străbunilor noștri. Colindele, dansul ursului și celelalte tradiții străvechi nu sunt doar evenimente festive, ci file vii din povestea noastră culturală. În redescoperirea acestor rădăcini identitare, găsim nu doar o conexiune cu trecutul, ci și un ghid pentru a ne orienta către un viitor mai pașnic și mai armonios.
Tradițiile reprezintă un ghid pentru viitor, oferind tinerilor din prezent o bază solidă pe care să-și construiască identitatea. Într-o lume în continuă schimbare, aceste legături culturale devin ancore spirituale și emoționale, furnizându-le tinerilor un sens de stabilitate și apartenență.
Într-o lume în continuă evoluție, aceste obiceiuri ancestrale acționează ca un pod între rădăcinile noastre și prezent. Colindatul și dansul ursului nu sunt doar reprezentații; sunt tradiții vii care poartă esența istoriei noastre colective. Prin îmbrățișarea acestor obiceiuri, sărbătorim nu doar diversitatea moștenirii noastre, ci și creăm un fundament solid pentru tradițiile generațiilor viitoare.
Pe măsură ce ne adunăm să cântăm colinde și asistăm la dansul fermecător al ursului, avem timp să reflectăm asupra semnificației acestor obiceiuri. În acest fel, contribuim la țesătura identității comunității noastre, îmbinând firele trecutului și prezentului pentru a crea o țesătură vibrantă și durabilă care ne leagă pe toți.
În timp ce ne bucurăm de magia acestui sezon, ne lăsăm purtați de ecoul colindelor amintindu-ne de frumusețea atemporală găsită în tradițiile care ne-au modelat, permițându-ne să pășim în viitor cu o apreciere profundă pentru moștenirea noastră comună.
În tradițiile transmise din generație în generație, descoperim nu doar o moștenire culturală, ci și un fir nevăzut care leagă cetățenii la nivel comunitar pentru a construi identitatea culturală contemporană. Urmărind acest fir subtil, observăm cum tradițiile evoluează și se adaptează, dar rămân fundamentul care definește colectivitatea. Înțelegerea acestei conexiuni strânse ne dezvăluie importanța tradițiilor în crearea și menținerea sentimentului de identitate culturală în prezent.
Tradițiile transmise din generație în generație acționează ca un liant temporal ce conectează prezentul la trecut. Astfel, colindele, dansul ursului și alte obiceiuri din străbuni devin nu doar evenimente izolate, ci capitole vii într-o poveste culturală în continuă desfășurare. Pe lângă colinde și dansul ursului, întâlnim o bogăție de tradiții și obiceiuri ce au rezistat trecerii timpului. Obiceiuri precum Plugul, Sorcova sau alte ritualuri specifice Anului Nou ne dezvăluie respectul pentru valorile comunității și o înțelegere profundă a ciclurilor vieții. Această continuitate le oferă cetățenilor din prezent o ancoră în identitatea lor culturală, reamintindu-le cine sunt și de unde vin.
Legătura dintre tradițiile transmise din generație în generație și identitatea culturală în prezent este profundă și complexă. Aceste tradiții sunt repere vii care ne îndrumă în construirea unui viitor bogat în diversitate și înțelegere. Prin continuarea și adaptarea acestor tradiții, comunitățile își întăresc identitatea și contribuie la păstrarea moștenirii culturale pentru generațiile viitoare.
La nivel comunitar, tradițiile devin un limbaj comun care întărește legăturile dintre membrii comunității. Participarea la aceste ritualuri consolidează solidaritatea și coeziunea. Aceste evenimente devin nu doar momente festive, ci și o modalitate de a crea și întări legăturile între generații, contribuind astfel la formarea și consolidarea identității culturale comunitare.
Tradițiile și obiceiurile de Crăciun și Anul Nou în România reprezintă un patrimoniu viu, menit să conecteze generații și să aducă bucurie în inimile oamenilor. Aceste practici autentice, transmise cu grijă de la părinți la copii, sunt o comoară culturală care reflectă spiritul comunitar și bogăția diversității românești.
Deși tradițiile sunt ancorate în trecut, ele au capacitatea de a evolua pentru a răspunde nevoilor și schimbărilor contemporane. Această adaptabilitate este esențială pentru menținerea relevanței tradițiilor și a legăturii acestora cu generațiile tinere. Comunitățile care îmbrățișează, atât tradițiile vechi, cât și inovațiile culturale pot crea un echilibru armonios între trecut și prezent.
DIALOGUL GENERAȚIILOR
PROIECT DE EDUCAȚIE INTERGENERAȚIONALĂ
Luni, 18 decembrie 2023, în cadrul proiectului #DialogulGenerațiilor, ne-am bucurat să o avem în mijlocul nostrupe Monica Dobre, profesor în învățământul special și special integrat, în cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă ”Sf. Vasile” din Craiova, vicepreședinte al Asociației SELLification4EDUcation, căreia îi mulțumim că a acceptat invitația noastră!
Activitatea s-a desfășurat online pe Zoom cu participarea elevilor moisiliști de la clasele a IX a B, a IX a E, a XI a B și a XI a E. După un scurt exercițiu de conectare, prin care s-a verificat disponibilitatea elevilor de a participa la o activitate nouă, diferită de activitățile de învățare pe care le-au mai experimentat ei până în prezent, Monica Dobre i-a invitat pe elevi să numească ce înseamnă pentru ei A ȘTI, adică să identifice în mod conștient care sunt acele cunoștințe și abilități care reprezintă punctele lor forte și pe care le-ar putea transmite cu ușurință și altor colegi.
În ultima etapă a activității, Monica Dobre le-a lansat elevilor provocarea de a identifica idei de activități și proiecte la care i-ar invita și pe părinți. Concluzia elevilor a fost că acest gen de activități sunt binevenite pentru că i-ar ajuta să petreacă mai mult timp împreună cu părinții, să comunice mai mult pentru a se cunoaște mai bine, atât pe ei înșiși, cât și pe părinții lor.
Marți, 19 Decembrie 2023, în cadrul proiectului #DialogulGenerațiilor, a fost o nouă zi de VIS.
Dimineață, de la 9.00 – 10.00, am fost invitații lui Adrian Asavei în emisiunea Interviurile Bibliotecii Radu Rosetti din Onești transmisă live pe Facebook. Am povestit alături de prietenii și partenerii noștri, Mirela Oprea, fondatoarea Comunității Dream Management în România, Monica Dobre și Razvan Curcubata de la Asociația SELLification4EDUcation, Iulia Rugină, scenarist și regizor, și Sorin Lupascu, protagonistul filmulu documentar Play Back, despre cum s-a născut acest VIS intitulat Dialogul Generațiilor, pe care am reușit să-l proiectăm ca să-l trăim împreună zilele acestea la Onești.
Ne-am bucurat apoi să putem oferi elevilor un mesaj transmis de Iris Irodi, fostă elevă a liceului nostru și fostă studentă a dnei Iulia Rugină, în prezent scenaristă și studentă la master în București.
Elevii moisiliști au avut șansa de a vedea în școală filmul Play Back și de a interacționa direct cu dna Iulia Rugină, scenarista și regizoarea filmului, și cu dl Sorin Lupașcu, protagonistul filmului. După proiecția filmului Play Back, la finalul activității, surpriza pregătită liceenilor și profesorilor moisiliști de invitații noștri a fost primită cu entuziasm și mare bucurie, emoții puternice pe care am reușit să le exprimăm și să le trăim împreună. Lăsăm mai departe imaginile să povestească cum a fost pentru că spun mai mult decât 1000 de cuvinte…
Miercuri, 20 Decembrie 2023, invitattul nostru special în cadrul proiectului #DialogulGenerațiilor a fost Răzvan Curcubătă, trainer, autor și public speaker, președinte al Asociației SELLification4EDUcation, căruia îi mulțumim că a acceptat invitația noastră pentru a dărui elevilor moisiliști inspirație, trucuri și multe alte sugestii, atât pentru optimizarea învățării, cât și pentru îmbunătățirea atitudinilor și comportamentelor care să-i sprijine să-și facă mai ușor prieteni, să fie mai sociabili și carismatici. Ne-am conectat cu Razvan Curcubata online, pe Zoom, la clasele a X a D, a IX a F și a IX a C pentru două ateliere de învățare experiențială, în care s-a interacționat cu elevii și au fost abordate temele „Învață să înveți” și „Cum să-ți faci prieteni”.
Secret Santa la școală – Sunt și eu ca Moș Crăciun, dăruiesc, mă simt mai bun! – proiect inițiat de Consiliul Școlar al Elevilor cu participarea tuturor elevilor, personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic. În holul cancelariei și în toate sălile de clasă s-au împodobit brazi și s-au oferit cadouri de Crăciun.
Secret Santa la clasa a XI a F
Miercuri, 20 Decembrie 2023, elevii clasei a XI a F – Filologie, au organizat Secret Santa în sala de clasă împreună cu d-na dirigintă, prof. Virginia Smarandita Brăescu. După tragerea la sorți, fiecare elev a pregătit un cadou surpriză sub bradul de Crăciun pe care l-a oferit unei colege sau unui coleg de clasă. De asemenea, elevii au mai pregătit un panou – portal al visurilor unde și-au făcut fotografii pentru a păstra în amintire momentele împărtășite la oferirea reciprocă a cadourilor, exprimarea mesajelor de recunoștință, a dorințelor și aspirațiilor pentru viitor.
MENTORAT CU INSPIRAȚIE
Dialog deschis, schimb de experiență și bune practici cu profesorii și elevii din țară și din străinătate (colaboratori și parteneri din proiecte eTwinning, Erasmus+)
Schimb de experiență și bune practici
Kindness is contagious – Schimb de experiență și bune practici realizat de prof. Virginia_Smărăndița Brăescu și elevii eTwinneri din clasele a IX a F, a X a D, a XI E și a XI a F cu profesorii și elevii mai mici de la 3rd Primary School of Vasiliko, Clasa E1, Grecia. Schimb de felicitări cu urări de Crăciun și Anul Nou, mesaje despre importanța prieteniei postate de elevii eTwinneri pe Padlet.
Be the best version of yourself – Schimb de experiență și bune practici ealizat de prof. Virginia-Smărăndița Brăescu și elevii eTwinneri din clasele a IX a F, a X a D, a XI E și a XI a F cu profesori și elevi de la licee din Slovacia și Serbia. Elevii și profesorii din școlile partenere au folosit aplicația Bitmoji.com pentru crearea avatarurilor de prezentare și aplicația Digipad.app pentru realizarea postărilor cu texte și imagini despre obiceiurile tradiționale de Crăciun.
Inovarea în școală nu este doar despre adăugarea de tehnologie în sălile de clasă, ci și despre transformarea mentalității și a modului în care profesorii, elevii, părinții și alți parteneri educaționali privesc procesul educațional. Beneficiile inovării în școală sunt numeroase și transformative, pregătind elevii pentru provocările și oportunitățile secolului 21. Prin adoptarea inovării, școala devine un spațiu în care se cultivă creativitatea, gândirea critică, comunicarea, cooperarea, adaptabilitatea și pasiunea pentru învățare continuă.
Dans le cadre des Journées Erasmus 2023, au Colllège National „Grigore Moisil” Onești, niveau lycée, une activité interdisciplinaire coordonnée par les professeurs Gabriela Gîrmacea et Virginia Braescu a eu lieu avec des élèves des classes XI-ème F (classe de littérature universelle, „Iliade ” d’Homère) et X-ème D (classe de français langue étrangère, „Le Petit Prince ” d’Antoine de Saint-Exupéry).
Sujet : Le voyage initiatique du héros de la guerre à la paix.
Le contexte de l’œuvre littéraire, les valeurs et le parcours initiatique du personnage principal dans chacune des créations littéraires étudiées par les élèves dans le cadre de l’activité interdisciplinaire :
L’Iliade d’Homère : la guerre, l’honneur, le conflit, la mort. Achille est un héros de la mythologie grecque qui incarne les vertus du héros guerrier. „Le Petit Prince” d’Antoine de Saint-Exupéry : Communication avec les adultes, Solitude, Amour, Voyage de connaissance de soi, Amitié, Mort, Rire, Joie. Le Petit Prince entreprend un voyage initiatique qui est principalement axé sur la découverte de soi, la communication significative et la valeur de la paix intérieure, le sens de la vie.
În contextul Erasmus Days 2023, la Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, s-a desfășurat activitatea interdisciplinară coordonată de către prof. dr. Gabriela Gîrmacea și prof. Virginia Braescu împreună cu elevii din clasele a XI a F (Ora de Literatură universală, Opera „Iliada” de Homer) și a X a D (Ora de Limba franceză, opera „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery.)
Tema abordată: Calătoria inițiatică a eroului de la Război la Pace
Metodologie/Strategii didactice: Brainstorming, Învățarea prin colaborare în grupuri mici, Hărțile mentale, Expunerea, Conversația didactică
Contextul operei literare, valorile și călătoria inițiatică a personajului principal în fiecare din creatiile literare studiate de elevi în cadrul activității interdisciplinare:
„Iliada” de Homer: Războiul, Onorea, Conflictul, Moartea. Ahile este un erou din mitologia greacă și întruchipează virtuțile eroului războinic.
„Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery: Comunicarea cu adulții, Singurătatea, Iubirea, Călătoria cunoașterii de sine, Prietenia, Moartea, Râsul, Bucuria. Micul Prinț face o călătorie inițiatică care are ca scop descoperirea de sine, comunicarea cu sens și valoarea păcii interioare, a sensului vieții.
In the context of Erasmus Days 2023, at the high school The „Grigore Moisil” National College, Onești, Romania, an interdisciplinary activity coordinated by Prof. Gabriela Gîrmacea and Prof. Virginia Braescu took place with students from classes XI F (Universal Literature class, Homer’s „Iliad”) and X D (French language class, Antoine de Saint-Exupery’s „The Little Prince”).
Topic: The hero’s initiatory journey from War to Peace.
Methodology/teaching strategies: Brainstorming, Collaborative learning in small groups, Mind maps, Exposure, Teaching conversation
The context of the literary work, values and the initiatory journey of the main character in each of the literary creations studied by the pupils as part of the interdisciplinary activity:
Homer’s „Iliad”: War, Honor, Conflict, Death. Achilles is a hero from mythology and embodies the virtues of the warrior hero.
„The Little Prince” by Antoine de Saint-Exupery: Communication with adults, Loneliness, Love, Friendship, Death, Laughter, Joy. The Little Prince goes on an initiatory journey of self-discovery, meaningful communication and the value of inner peace, the meaning of life.
Virginia Brăescu 