Din cele mai vechi timpuri, zâmbetul a fost asociat cu momente de împlinire și conectare, reflectând valorile tradiționale și puterea de adaptare a umanității în fața provocărilor moderne. Zâmbetul devine astfel o modalitate prin care ne exprimăm identitatea și ne conectăm cu ceilalți într-un dialog inter și transgenerațional. Asemenea celebrului zâmbet atemporal al Giocondei din tabloul lui Leonardo da Vinci sau zâmbetului angelic (Le sourire de l’ange) imortalizat în piatră pe peretele exterior al Catedralei Notre Dame din Reims – Franța, zâmbetul fiecărei persoane poate deveni vizibil în prezent, atrăgând privirile și atenția celorlalți asemenea unui magnet, inspirând schimbări pozitive în mediul social și cultural.
În contextul sărbătorilor pascale, zâmbetul are un efect mediator, reprezentând atât o punte între tradiție și inovație, cât și o conexiune profundă între starea noastră emoțională și expresia noastră facială, devenind un indicator al sănătății orale, al speranței de viață și capacității noastre de adaptare într-o lume în continuă schimbare, un simbol al bucuriei și stării noastre de bine.
În călătoria către sinele nostru care vibrează la frumusețe, bunăstare și conexiune umană, zâmbetul ne conectează cu valorile tradiționale și cu potențialul nostru de a aduce schimbări pozitive în lumea modernă, fiind un reper în spațiu și timp, aici și acum, pentru momentele de fericire intensă și viață trăită cu sens, având totodată un rol catalizator în crearea unui stil de viață sănătos, echilibrat, sustenabil.
Cu formula sa specială, pasta de dinți Forever Bright Toothgel ne oferă o respirație proaspătă și o senzație de curățenie și îngrijire profundă. Astfel, putem zâmbi cu încredere în fiecare zi a anului pentru că #zîmbeșteforeverbright este, în călătoria noastră către împlinire personală și conexiune socială, un simbol al tradiției pascale actualizate și un motor al inovației, reflectând excelența companiei Forever Living Products în educația pentru stare de bine și stil de viață sănătos. Atunci când zâmbim, nu numai că aducem lumină în jurul nostru, ci și înălțăm starea noastră de spirit și a celor din jur. Este o manifestare a bucuriei și a recunoștinței, atât pentru viața noastră trăită cu stare de bine, cât și pentru relațiile frumoase și armonioase cu cei dragi. În timpul sărbătorilor pascale, zâmbetul nostru devine și mai luminos și mai plin de înțeles, reflectând speranța și dialogul intergenerațional asociate cu învierea.
După ce luăm lumina sfântă la slujba de înviere, spălatul pe față și pe dinți, în prima zi de Paște, este un ritual sacru, transmis din generație în generație, un simbol al curățeniei trupului și purității sufletului. Este un moment în care ne conectăm cu noi înșine și cu Divinul, reflectând lumina sfântă pe chipul nostru. Vă invit așadar să aducem și altfel lumina în fiecare aspect al vieții noastre, oferindu-le celor dragi un cadou special între cadourile de la Iepurașul de Paște, pregătit cu bucurie, din toată inima, și cu un zâmbet larg, strălucitor, reînviat pe chip cu atingerea delicată și proaspătă a Forever Bright Toothgel!
Alege să zâmbești și fii Forever! Arăți mai bine! Te simți mai bine!💖 #zambesteforeverbright
Haideți așadar să începem să zâmbim zilnic mai mult pentru a crea împreună un viitor mai bun, mai frumos, mai luminos, plin de iubire și bucurie!
Bine ai venit la Smile Vision Academy!
Te invit să pornim împreună într-o călătorie cu spirit antreprenorial, în care zâmbim zilnic mai mult, devenim mai sănătoși, mai frumoși, mai fericiți și mai prosperi!
Fiecare zi cu zâmbet, atitudine și spirit de campion!
Ai fost vreodată martorul puterii transformative a unui zâmbet?
Ai simțit vreodată cum o simplă expresie facială poate schimba întreaga atmosferă din jurul tău și îți poate ridica starea de spirit într-o clipă?
Zâmbește, nu pentru a-i cuceri pe ceilalți, ci pe tine însuți!
Pornind de la un zâmbet, te invit într-o călătorie extraordinară, în care vom descoperi că acesta este mult mai mult decât o simplă expresie facială. De la efectele sale fiziologice la semnificațiile sale psihologice, puterea zâmbetului poate influența profund modul în care ne simțim și interacționăm cu ceilalți. În lumea plină de provocări și incertitudini în care trăim, pare că ne-am pierdut drumul către fericire și împlinire, dar zâmbetul este acea lumină care strălucește în adâncul fiecărui suflet chiar și în cele mai întunecate momente, reprezentând o unealtă esențială pentru reîncărcarea bateriilor noastre emoționale și revitalizarea relațiilor cu ceilalți în toate aspectele vieții noastre: familie, cuplu, prieteni, mediul profesional etc.
Beneficiile zâmbetului sunt susținute de cercetările din domeniul psihologiei, care au arătat că acesta poate reduce nivelul de stres, poate îmbunătăți sistemul imunitar și poate contribui la scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, zâmbetul este asociat cu o percepție mai pozitivă asupra vieții și o mai mică predispoziție la depresie și anxietate.
Studiile pe baze științifice asupra dezvoltării zâmbetului ne oferă o perspectivă interesantă asupra originii și semnificației acestui comportament uman fundamental. Chiar și înainte de naștere, fătul zâmbește, iar tehnologia modernă ne permite să observăm aceste zâmbete chiar din stadiile incipiente ale dezvoltării.
Indiferent dacă suntem natural optimiști sau nu, putem să devenim mai optimiști și mai conștienți dacă:
1. Alegem să recadrăm situațiile problematice. Atunci când ne confruntăm cu dificultăți, avem tendința de a vedea doar aspectele negative ale situației. De asemenea, considerăm aceste aspecte ca fiind imposibil de schimbat. Pentru a recadra o situație dificilă, putem începe prin a căuta aspectele pozitive sau aspectele bune, dacă avem ceva de învățat din acea situație și dacă-i putem sprijini ulterior și pe ceilalți cu experiența noastră de învățare, dobândită prin mobilizarea resurselor noastre interne și din mediul în care trăim pentru depășirea situației problematice.
2. Alegem să ne stabilim zilnic obiective și priorități pe care să le realizăm cu pași mici, fiind mai specifici și mai încrezători atunci când acționăm.
3. Alegem să alocăm timp pentru a ne concentra pe aspectele pozitive. Dimineața sau seara (poate înainte de a merge la culcare), putem reflecta la aspectele pozitive ale zilei: Ce a mers bine? Ce nu a mers așa cum am vrut și poate fi îmbunătățit? Ce poate fi reprogramat? Ce-ar putea fi diferit?
4. Alegem să practicăm zilnic recunoștința și meditația cu vizualizare.
5. Alegem să ne consolidăm relațiile sociale prin petrecerea timpului cu prietenii apropiați sau prin participarea la activități de grup și comunitare regulate. Alăturarea în grupuri noi cu oameni pozitivi și susținători și/sau programarea atentă a timpului petrecut cu familia și prietenii contribuie semnificativ la întărirea acestor relații.
6. Alegem să zâmbim, chiar și pe jumătate, dacă un zâmbet complet, larg, autentic este pentru noi prea mult dintr-odată din cauza gândurilor și emoțiilor negative care ne copleșesc în anumite situații. Putem ține un jurnal pentru a observa impactul gândurilor negative asupra dispoziției noastre zilnice și nivelului de optimism.
Haideți așadar să începem să zâmbim zilnic mai mult pentru a crea împreună un viitor mai bun, mai frumos, mai luminos, plin de iubire și bucurie!
Bine ai venit la Smile Vision Academy!
Te invit să pornim împreună într-o călătorie cu spirit antreprenorial, în care zâmbim zilnic mai mult, devenim mai sănătoși, mai frumoși, mai fericiți și mai prosperi!
Fiecare zi cu zâmbet, atitudine și spirit de campion!
C’est avec un grand plaisir que je vous invite au 4e Congrès européen de la FIPF, qui se tiendra sous le thème vibrant „Ensemble en français ! Réfléchir, échanger, agir sur le monde d’aujourd’hui et de demain”.
En tant que membre actif de l’Association Roumaine des Professeurs Francophones, je suis ravi de vous convier à cet événement exceptionnel qui réunira des passionnés de la langue française venant des quatre coins de l’Europe.
Ce congrès représente une opportunité unique de réfléchir ensemble, d’échanger des idées novatrices et d’agir de manière collective sur les enjeux du monde contemporain et de celui à venir. Que vous soyez enseignants, chercheurs, professionnels ou simplement amoureux de la francophonie, votre présence et votre contribution seront inestimables.
Nous sommes convaincus que ce rendez-vous sera non seulement enrichissant sur le plan professionnel, mais aussi sur le plan humain, favorisant les liens et les échanges entre les participants.
Rejoignez-nous donc du 4 au 7 September 2024 pour ce moment d’échange et de partage autour de la langue française. Ensemble, continuons à faire vivre et rayonner notre belle francophonie !
Au plaisir de vous retrouver nombreux à cet événement incontournable !
Bien cordialement,
Virginia Brăescu Association Roumaine des Professeurs Francophones
Dans le domaine complexe de l’enseignement des langues et des cultures, il est impératif de reconnaître le rôle central que jouent le sourire, l’émotion et l’empathie dans le processus d’apprentissage. L’interaction entre ces dimensions humaines et l’acte pédagogique est une clé essentielle pour favoriser un apprentissage enrichissant et durable.
Les spécialistes de l’éducation, quel que soit le niveau d’enseignement, sont actuellement confrontés à encore plus de défis pour s’adapter, après la pandémie de Covid-19, aux besoins et aux intérêts d’apprentissage des élèves. Il est impératif d’introduire, à la fois en classe traditionnelle et en classe virtuelle, des activités d’apprentissage expérientiel pour créer une connexion entre ce que les élèves font en ligne et ce qu’ils vivent dans la vie réelle. Le rôle de l’enseignant est maintenant, plus que jamais, non seulement de faciliter l’accès au sens en transposant pédagogiquement les contenus médiatisés par la technologie, mais aussi d’identifier, de prévenir et d’éliminer les dysfonctionnements cognitifs, afin que l’enseignement en ligne soit efficace et adapté à la réalisation des objectifs d’apprentissage spécifiques à chaque discipline.
Le rôle de médiateur de l’enseignant numérique est un sujet de recherche actuel, à la fois pour la sélection des méthodes et des outils appropriés à chaque discipline pour une gestion efficace des activités d’enseignement, d’apprentissage et d’évaluation en ligne, ainsi que pour la formation des enseignants et des élèves afin de s’adapter au changement, de les guider, de les conseiller et de les orienter dans le nouveau contexte mondial, qui suppose le développement de nouvelles connaissances et compétences pour optimiser le bien-être, choisir une profession et s’intégrer avec succès sur le marché du travail.
Les enseignants et les élèves sont invités à s’adapter rapidement aux défis de la transition. L’éducation expérientielle offre aux enseignants et aux élèves la liberté d’être co-créateurs des contextes d’apprentissage, ce qui conduit au développement d’attitudes actives (concentration, auto-connaissance, communication, projection dans le futur), de compétences cognitives (classification, organisation, planification) et de compétences sociales (intelligence émotionnelle, empathie, tolérance, leadership) qui favorisent l’apprentissage, la compréhension et l’établissement de liens. En s’affirmant comme un impératif éducatif et social majeur, l’apprentissage expérientiel parvient à dépasser l’apparente dichotomie de la médiation qui sépare et rétablit les liens en même temps. Le processus interne de changement se réalise par une médiation intrapersonnelle visant le développement personnel et la transmission culturelle, rendant ainsi possible le passage de la dimension individuelle à la dimension collective.
L’éducation expérientielle représente une valeur ajoutée aux nombreux avantages offerts par la technologie dans la conduite des cours en ligne. Si la médiation est nécessaire pour faciliter l’accès au sens, pour créer et comprendre les liens entre les connaissances, les événements, les générations, les membres d’une communauté et les communautés voisines, les activités d’apprentissage expérientiel stimulent à la fois l’application des connaissances acquises et les changements positifs de comportement et d’attitude des enseignants et des élèves, ayant un impact majeur sur les objectifs de l’éducation et le développement durable.
Mots clés:sourire,émotion, empathie, innovation, TICE, TACT
Le rôle du sourire : expression de l’accueil, de l’émotion et de l’empathie
Que se passe-t-il en nous lorsque nous sourions ou lorsque nous sommes accueillis avec un sourire aux lèvres ? Le sourire, bien plus qu’une simple expression faciale, est un signe universel de confiance en soi, d’amour, de passion, d’enthousiasme, de créativité, de succès et de complicité dans les relations. Les personnes qui sourient authentiquement attirent naturellement, tandis que celles dont le sourire semble insincère éveillent la méfiance. Mais est-ce réellement leur sourire qui est faux, ou bien est-ce une projection de nos propres expériences affectives passées?
Le sourire peut-il donner naissance à un événement significatif dans la vie? Le psychologue roumain Adrian Nuţă (Plus de 10 % – L’unité verticale du cerveau, éd. SPER, coll. ANIM, Bucarest, 2007) associe ce type de fonctionnement à „l’état de flux” et à „la psychologie du bonheur”, des concepts reconnus et sur lesquels le psychologue Mihaly Csikszentmihalyi a réalisé des recherches approfondies (L’état de flux, éd. Curtea Veche, coll. Livres clés, Bucarest, 2007; Flux. La psychologie du bonheur, éd. Publica, 2015), tant en ce qui concerne „l’expérience optimale” pour découvrir l’état de bonheur que pour améliorer significativement la qualité de vie. Le sourire spontané est celui où „les yeux rient” et il est également connu sous le nom de „sourire Duchenne” du nom du neurologue français Guillaume Duchenne qui s’est intéressé à l’étude de la musculature impliquée dans la production du sourire et dont les recherches ont orienté Charles Darwin („L’expression des émotions chez l’homme et les animaux”, 1972) à observer la différence entre les émotions authentiques et simulées. Le sourire naturel est l’indice physiologique de l’harmonie cérébrale (Schreiber, 2004), le signe d’une intégration réussie des instincts et des pensées, de l’émotionnel et du cognitif. Ce sourire, celui où „les yeux sourient aussi”, reflète une authentique connexion émotionnelle, favorisant ainsi la compréhension et la coopération interpersonnelles.
Si le sourire spontané est un indice de l’expérience que nous vivons, de nos habitudes dominantes, du courage de sortir de la solitude et d’être vulnérables pour nous donner une chance d’entrer en relation, tout en assumant également le risque d’être rejetés, alors le tact pédagogique est l’atout des professionnels de l’éducation car chaque profession a une formule secrète de maîtrise.
Les recherches menées par Karl Albrecht, l’auteur du livre „l’intelligence sociale” (SQ), sont basées sur celles du professeur Howard Gardner concernant le concept d’intelligence multiple (IM). Tout comme les six faces d’un cube, les intelligences multiples identifiées par Gardner se rejoignent pour former un tout :
L’intelligence abstraite (raisonnement symbolique de type QI)
L’intelligence pratique (mise en pratique des idées)
L’intelligence émotionnelle (connaissance et gestion des sentiments intérieurs)
L’intelligence sociale (capacité à bien comprendre les autres et à les amener à coopérer avec vous)
L’intelligence esthétique (sens de la forme, du design, de la littérature, des arts plastiques, de la musique et autres expériences holistiques)
L’intelligence kinesthésique (compétence de l’organisme entier, comme le sport, la danse, la musique, la conduite d’un véhicule ou le pilotage d’un avion).
Peu de temps avant Howard Gardner, les recherches menées par Daniel Goleman sur l’intelligence émotionnelle (EQ) avaient révolutionné le monde de la psychologie, contribuant à l’adoption du concept d’intelligence multiple.
Selon Karl Albrecht, les personnes dotées d’une intelligence sociale élevée attirent davantage, ont un magnétisme et des comportements qui les font se sentir valorisées, compétentes, aimées, respectées et appréciées.
Le cadre SPACE proposé par Karl Albrecht pour comprendre l’intelligence collective se compose de cinq compétences sociales :
1. La conscience de la Situation
2. La Présence
3. L’Authenticité
4. La Clarté
5. L’Empathie
Le cadre proposé par Daniel Goleman pour comprendre l’intelligence émotionnelle est constitué des déterminants suivants :
1. Conscience de soi : introspection, observation et reconnaissance d’un sentiment en fonction de la manière dont il se manifeste.
2. Maîtrise de soi : prise de conscience des éléments qui se cachent derrière les sentiments, découverte de méthodes pour faire face à la peur, à l’anxiété, à la colère, recherche de la vérité, conscience professionnelle, adaptabilité, innovation.
3. Motivation : canalisation des émotions et des sentiments pour atteindre un objectif, accompagnée d’un contrôle émotionnel, qui implique la capacité à réprimer les impulsions et à différer la satisfaction des récompenses, désir de conquête, dévouement, initiative, optimisme.
4. Empathie : capacité à manifester de la sensibilité et de l’attention envers les sentiments des autres, la personne étant capable d’apprécier les différences entre les individus.
5. Aptitudes sociales : influence, communication, gestion des conflits, leadership, établissement de relations, collaboration, coopération, capacité à travailler en équipe.
Les perceptions et les émotions sont notre langage commun. Parfois, elles nous rapprochent, d’autres fois elles nous séparent, mais c’est merveilleux quand elles nous enrichissent, car nous choisissons d’être ouverts, de coopérer, d’apprécier les différences, la diversité des opinions et de résoudre de manière créative les situations problématiques. L’intelligence du cœur et des relations sociales nous aide à découvrir la „grammaire” de nos pensées et émotions, à descendre notre „esprit dans le cœur”, afin de gagner plus de confiance en nous-mêmes, de nous affirmer et d’écouter activement pour comprendre les réactions des autres, tout en communiquant de manière non-violente.
Comment arrivons-nous, les enseignants, à communiquer pour motiver nos „clients”, c’est-à-dire tous ceux intéressés par nos services éducatifs : élèves, étudiants, parents ou toute personne intéressée par l’éducation? Dans la continuité de notre réflexion et de notre travail de recherche sur l’importance du sourire, de l’émotion et de l’empathie en didactique des langues et des cultures, nous abordons désormais une approche novatrice centrée sur l’art de communiquer et de négocier avec TACT et l’intégration des TICE dans le processus éducatif. Tout comme l’émotion et l’empathie, le tact pédagogique revêt une importance capitale dans la création d’un environnement d’apprentissage stimulant et bienveillant, favorisant ainsi la réussite académique et l’épanouissement personnel des apprenants. Cette intégration nous a été inspirée par les tendances universelles observées dans la psychologie des ventes, ainsi que par les ressemblances évidentes entre le processus de vente et celui d’enseignement.
Dans un premier temps, dans le but de faciliter la compréhension de ces tendances classiques et modernes en même temps, on s’est fixé pour objectif d’expliquer l’intention universelle et toujours actuelle dans les ventes qui mise sur l’inversion de l’attitude du client ou du bénéficiaire, de sorte que sa peur d’être manipulé pour acheter soit remplacée par un désir paradoxal d’acheter et d’assumer la responsabilité de la décision prise.
Un défi toujours actuel dans les ventes en général et dans l’éducation en particulier est l’art d’intégrer les retours des clients ou les feedbacks spontanés des apprenants pour améliorer les services offerts et créer de nouveaux produits utiles et attrayants, tant du point de vue du design que financier. Les clients ou les bénéficiaires intéressés à acheter sont, paradoxalement, ceux qui donnent des suggestions aux producteurs et aux vendeurs pour vendre mieux et plus rapidement, donc plus efficacement.
Le changement de paradigme du „produit-offert” (le marché absorbe ce qui est produit) au „marché-in” (on produit ce qui est demandé sur le marché) est inspiré de la psychologie humaniste et vise à concilier les tendances traditionnelles et modernes dans la négociation des besoins et des intérêts, tant des clients ou bénéficiaires que des fournisseurs. Ainsi, l’innovation dans les ventes et le secteur éducatif est favorisée par le fait que chaque client ou bénéficiaire se considère, par la relation client-fournisseur, comme un potentiel propriétaire d’une entreprise cherchant à perfectionner son activité pour atteindre un autre niveau d’excellence.
La communication relationnelle et l’intégration des TICE avec TACT dans la didactique des langues et des cultures
La communication relationnelle et la négociation avec souplesse et diplomatie sont des composantes omniprésentes de la vie quotidienne, aussi bien dans le contexte des relations personnelles que professionnelles. En examinant notre existence quotidienne, nous découvrons de nombreuses interactions empatiques et des négociations pédagogique que nous menons sans même en être toujours conscients. Mais qu’est-ce que la négociation pédagogique réellement? Pourquoi certains enseignants réussissent-ils tandis que d’autres rencontrent des obstacles et des difficultés ?
Les enseignants sont invités à s’adapter rapidement aux défis de la transition, mais leurs besoins urgents sont différents d’une discipline à l’autre, ainsi que d’une école à l’autre. Au-delà du besoin d’apprendre rapidement à utiliser la technologie et les applications numériques, un autre besoin urgent est de devenir des tuteurs de résilience pour les élèves qui n’ont pas d’équipement informatique et pas d’accès à Internet pour se connecter aux cours en ligne, pour les élèves ayant des difficultés d’apprentissage et pour les élèves victimes de violence domestique ou dont les parents sont soit partis travailler à l’étranger, soit sont revenus au pays mais n’ont plus d’emploi. Il est urgent que le rôle de formateur de l’enseignant soit complété par celui de médiateur, à la fois pour rétablir la communication et les relations avec les élèves afin de les aider à optimiser leur bien-être pour faire face aux problèmes émotionnels ou interpersonnels auxquels ils sont confrontés dans le processus d’adaptation à un monde en mutation, et pour la médiation de l’apprentissage en favorisant l’émergence de la motivation intrinsèque à la tâche et le soutien aux élèves dans la prise de conscience des difficultés qu’ils rencontrent dans l’apprentissage, l’enseignant étant obligé de chercher avec les élèves le moyen de surmonter chaque difficulté avec succès.
Ayant pour principales responsabilités la conduite des activités éducatives et l’influence sur les élèves, le rôle de l’enseignant met en évidence l’assimilation de la gestion de l’apprentissage avec le concept de leadership. Comme tout leader, l’enseignant a un statut (formel, non formel et informel) et un profil de personnalité qui détermine son style de leadership prédominant dans les différents contextes de ses classes, traditionnelles ou virtuelles. Selon la typologie DISC (Dominant, Influent, Stable, Consciencieux), l’enseignant représente un modèle de rôle social pour les élèves, qui voient en lui le type d’être humain et social qu’ils aspirent à devenir eux-mêmes.
Les rôles et fonctions de l’enseignant numérique remettent en question la question de l’aptitude et de la compétence pédagogique, toutes deux associées aux notions d’efficacité et d’efficience professionnelles. Ainsi, l’accomplissement de ces nouveaux rôles et fonctions de l’enseignant numérique déplace l’accent de la profession d’enseignant vers sa qualité humaine et son profil psychomoral, configuré par la qualité de sa vie et l’ensemble de ses expériences de vie.
La compétence psychosociale de l’enseignant comprend :
la capacité à adopter différents rôles ;
la capacité à influencer les groupes d’élèves et chaque élève individuellement ;
l’aptitude à établir des relations avec émotion et empathie ;
la capacité à utiliser adéquatement son influence et son autorité ;
la flexibilité des comportements ;
la communicabilité et la sociabilité comme traits définitoires de la personnalité de l’enseignant ;
l’exigence et le respect dans les relations avec les élèves ;
la confiance en les élèves ;
l’acceptation du dialogue ;
l’objectivité dans l’évaluation du travail des élèves.
L’expérience professionnelle, acquise au cours de 29 années d’activité en tant qu’enseignante de FLE dans le système éducatif roumain, ma formation en psychologie et mon ouverture à d’autres activités de formation et de développement personnel en dynamique de groupe (la Gestalt thérapie, l’analyse transactionnelle, la programmation neurolinguistique, la médiation des conflits, la prise de parole en public, le profil LAB, l’éducation expérientielle, etc.) me motivent à introduire dans mes cours de français des activités d’apprentissage expérientiel, car elles permettent de restructurer et de modeler les contenus sous des formes nouvelles, beaucoup plus dynamiques et attrayantes pour les élèves, ce qui est ainsi plus efficace pour accroître leur motivation à participer aux cours en ligne, ainsi que pour les responsabiliser dans l’application des informations nouvellement acquises pour produire l’acte d’apprentissage et l’entraînement des compétences.
L’éducation expérientielle offre aux enseignants et aux élèves la liberté d’être co-créateurs des contextes d’apprentissage, ce qui conduit au développement d’attitudes actives (concentration, auto-connaissance, communication, projection dans le futur), de compétences cognitives (classification, organisation, planification) et de compétences sociales (intelligence émotionnelle, empathie, tolérance, leadership) qui favorisent l’apprentissage, la compréhension et l’établissement de liens. En s’affirmant comme un impératif éducatif et social majeur, l’apprentissage expérientiel fonde la dimension individuelle et collective de nos vies, parvenant à dépasser l’apparente dichotomie de la médiation qui sépare et rétablit les liens en même temps. Le processus interne de changement se réalise par une médiation intrapersonnelle visant le développement personnel et la transmission culturelle, rendant ainsi possible le passage de la dimension individuelle à la dimension collective.
L’éducation expérientielle représente une valeur ajoutée aux nombreux avantages offerts par la technologie dans la conduite des cours en ligne. Si la médiation est nécessaire pour faciliter l’accès au sens, pour créer et comprendre les liens entre les connaissances, les événements, les générations, les membres d’une communauté et les communautés voisines, les activités d’apprentissage expérientiel stimulent à la fois l’application des connaissances acquises et les changements positifs de comportement et d’attitude des enseignants et des élèves, ayant un impact majeur sur les objectifs de l’éducation et le développement durable.
En ce qui concerne l’évaluation, il est important de préciser que le rôle principal de l’enseignant n’est plus de vérifier que les élèves ont acquis des connaissances théoriques abstraites, mais plutôt de créer des contextes d’apprentissage en ligne dans lesquels les élèves sont invités à appliquer les connaissances et les compétences acquises.
Dans le cadre de l’enseignement des langues et des cultures, le tact pédagogique devient un outil essentiel pour motiver les apprenants et favoriser leur engagement actif dans le processus d’apprentissage. Le tact implique la conscience de soi, le contrôle émotionnel, la motivation, l’empathie et les compétences sociales. Il s’agit d’une approche holistique qui vise à créer un environnement d’apprentissage inclusif et respectueux, où chaque apprenant se sent valorisé et encouragé à exprimer ses opinions et ses émotions.
Notre démarche stratégique codifiée par l’acronyme TACT et appliquée en didactique des langues et des cultures consiste à créer des interactions significatives et authentiques entre l’enseignant et les apprenants, favorisant ainsi un apprentissage enrichissant et dynamique. Le professeur, en faisant preuve de tact pédagogique, sait comment guider et soutenir les apprenants dans leur cheminement académique et personnel, tout en encourageant une communication ouverte et bienveillante.
L’articulation harmonieuse de l’émotion, de l’empathie et du TACT constitue le socle fondamental d’une pédagogie humaniste et efficace. En intégrant ces dimensions essentielles dans la pratique didactique des langues et des cultures, les enseignants peuvent créer des expériences d’apprentissage qui favorisent le développement global des apprenants, tout en renforçant la qualité des interactions interpersonnelles au sein de la classe. Ainsi, l’enseignement des langues et des cultures devient bien plus qu’une simple transmission de connaissances ou un simple partage d’une langue; il devient un véritable voyage émotionnel et intellectuel, où le sourire, l’empathie et le tact guident chaque étape vers la découverte de soi et de l’autre.
Pour intégrer efficacement l’émotion et l’empathie dans la pratique didactique, il est essentiel d’adopter des approches pédagogiques innovantes qui favorisent une interaction authentique entre l’enseignant et les apprenants. Par exemple, l’utilisation de supports culturels tels que la musique, la littérature, le théâtre ou le cinéma peut susciter des émotions profondes chez les apprenants, tout en encourageant l’empathie envers d’autres cultures. De même, la mise en place de projets collaboratifs interculturels offre aux apprenants l’occasion d’échanger des expériences personnelles et de développer leur sens de l’empathie à travers le dialogue et la coopération.
Pour illustrer concrètement l’impact des concepts d’émotion et d’empathie en classe de langue, nous présentons une étude de cas menée dans un contexte de français langue étrangère (FLE) dans le lycée où j’enseigne en Roumanie. En intégrant des chansons françaises contemporaines dans le programme d’apprentissage, j’ai réussi à créé un espace où les apprenants pouvaient explorer et exprimer leurs émotions tout en développant leur compréhension linguistique et culturelle. Les discussions sur les thèmes abordés dans les chansons ont permis aux apprenants de se connecter émotionnellement avec la langue et la culture cible, renforçant ainsi leur engagement et leur motivation dans l’apprentissage du français.
La mise en œuvre réussie des concepts d’émotion et d’empathie en didactique des langues et des cultures ouvre la voie à un apprentissage plus authentique, significatif et enrichissant pour les apprenants. En encourageant une interaction empathique entre les participants et en favorisant une compréhension profonde des émotions et des perspectives culturelles, les praticiens de l’enseignement des langues contribuent à créer un environnement éducatif qui célèbre la diversité et favorise le respect mutuel.
Nous avons déjà exploré comment le sourire peut être un indicateur puissant de l’émotion et de l’empathie, favorisant ainsi des interactions positives et des relations harmonieuses. Dans un contexte de vente, le sourire authentique peut également être un outil de persuasion efficace, permettant d’établir une connexion émotionnelle avec le client et de créer un climat de confiance propice à la conclusion de la vente. De manière similaire, en éducation, le sourire et l’expression émotionnelle de l’enseignant peuvent contribuer à créer un environnement d’apprentissage accueillant et motivant, encourageant ainsi l’engagement et la participation des élèves.
La psychologie des ventes nous offre des insights précieux sur la manière de comprendre et d’interagir avec les clients, en tenant compte de leurs motivations, de leurs préoccupations et de leurs besoins. Dans le contexte éducatif, cette approche peut être adaptée pour mieux comprendre les apprenants et pour adapter les stratégies pédagogiques en fonction de leurs besoins individuels. L’acronyme TACT, qui englobe les principes éthiques et les procédures de base en vente, peut également être appliqué à l’enseignement, comme nous le démontrons ci-dessous.
Les principes de notre démarche stratégique TACT appliqués à l’éducation:
1. Les déclencheurs motivationnels des apprenants : Tout comme les clients ont des raisons d’achat spécifiques, les apprenants ont des déclencheurs motivationnels qui influencent leur engagement et leur performance académique. Comprendre ces raisons peut aider les enseignants à concevoir des activités d’apprentissage qui suscitent l’intérêt des élèves et qui répondent à leurs besoins individuels.
2. L’adaptation au changement : Tout comme les vendeurs doivent s’adapter aux changements dans le marché et aux évolutions des préférences des clients, les enseignants doivent également être flexibles et réactifs aux changements dans le profil des apprenants et dans les tendances éducatives. Cette capacité à s’adapter permet aux enseignants de maintenir leur pertinence et leur efficacité dans un environnement éducatif en constante évolution.
3. La consultance à long terme : Les vendeurs avisés adoptent une approche consultative avec leurs clients, en leur fournissant des conseils et un soutien à long terme pour répondre à leurs besoins. De même, les enseignants peuvent adopter une approche similaire en offrant un soutien continu aux apprenants, en les guidant dans leur apprentissage et en les aidant à atteindre leurs objectifs éducatifs à long terme.
4. Les modèles de communication : En comprenant les préférences de communication des apprenants, les enseignants peuvent adapter leur style d’enseignement pour mieux répondre aux besoins individuels. Par exemple, certains apprenants peuvent préférer une approche plus visuelle, tandis que d’autres peuvent préférer une approche plus verbale. En adaptant leur communication en fonction de ces préférences, les enseignants peuvent améliorer l’efficacité de leur enseignement et favoriser l’engagement des apprenants.
En intégrant les TICE et les principes de la stratégie TACT dans la didactique des langues et des cultures, les enseignants peuvent créer un environnement d’apprentissage dynamique, innovant et inclusif, où chaque apprenant se sent valorisé et soutenu dans son parcours d’apprentissage. En adoptant une approche centrée sur l’émotion, l’empathie et le tact pédagogique, les enseignants peuvent favoriser l’engagement des apprenants et les aider à atteindre leur plein potentiel académique et personnel. Ainsi, l’enseignement des langues et des cultures devient bien plus qu’une simple transmission de connaissances ; il devient un voyage émotionnel et intellectuel, où le sourire, l’empathie, le jeu et le tact de l’enseignant guident les apprenants à chaque étape vers la découverte de soi et de l’autre.
En guise de conclusion, l’émotion et l’empathie jouent un rôle fondamental dans la didactique des langues et des cultures, offrant des possibilités d’innovation pédagogique et de connexion humaine au sein de la classe. En reconnaissant et en valorisant l’importance de ces dimensions humaines dans le processus d’enseignement et d’apprentissage, les enseignants contribuent à créer des expériences éducatives qui inspirent, motivent et enrichissent les apprenants, les préparant ainsi à devenir des futurs citoyens du monde ouverts d’esprit et empathiques.
Bibliographie:
Adrian Nuţă, Plus de 10 % – L’unité verticale du cerveau, éd. SPER, coll. ANIM, Bucarest, 2007
Bernard Lamizat, La médiation culturelle, éd. L’Harmattan, coll Communication, France, 2000
Daniel Goleman, L’intelligence émotionnelle, éd. Curtea Veche, Bucarest, 2021
Ultimele două zile, 15 și 16 martie 2024, au fost cu super energie, stare de bine, creativitate, conexiune, structură și multă interacțiune în comunicare în cadrul lucrărilor conferinței în plen și a atelierelor practice susținute la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău de formatorii de la #Francophonia Nice (M. Yann Librati, directeur #Francophonia Nice, Prof. univ. Halyna Kutasevych, ingénieur pedagogique et formatrice de formateurs #Francophonia Nice, Mme Annick Miara Revelat, chargée de développement Francophonia Nice), Prof.conf.dr. Amălancei Brândușa-Mariana, doyenne de la Faculté de Lettre, Université „Vasile Alecsandri” Bacău, Dr. Carmen Ionescu, manager Agence de presse RADOR București, Prof.dr. Veronica-Diana Hagi, docteur en philologie de l’Université Ovidius de Constanța, le Département pour la Formation des Futurs Enseignants, Mme Thioro Sarr, professeur à l’Université Cheikh Anta Diop de Dakar, formatrice prof. Bianca Darabă, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Târgu Neamț.
Felicitări tuturor organizatorilor, formatorilor, colaboratorilor, participanților! Ne-am bucurat împreună de o experiență formativă minunată, intensivă și interactivă, cu stare de bine, energie creativă, informații utile, practice, foarte bine structurate, ușor de aplicat imediat la clasă cu elevii!
Mulțumesc, dragă Sonia Dumitrascu, prof.dr. Dumitrascu Elena-Sofica la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, ție și colegelor noastre din echipa de organizare, prof. Georgeta Marinescu, director adjunct la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, prof. Angela Sterpu, președinte ACBC – Asociația Accentul Circumflex Bacău, prof. Daniela Anghel de la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, pentru invitația de a fi speaker (cu o comunicare intitulată „L’identité francophone en action„) în cadrul conferinței internaționale cu tema „La Francophonie, plus qu’un simple partage d’une langue – Les Nouvelles Frontières de la Communication: Explorer, Connecter, Évoluer”.
Mă bucur că am fost prezentă, atentă și deschisă și am câștigat, la finalul evenimentului, una din cele 3 burse de formare în Franța, la #Francophonia Nice. Nu mi-am definit obiective, doar intenția de a petrece o zi minunată și de a revedea Nice în curând. Mi s-a confirmat incă o dată cât de puternică este o simplă intenție. Mulțumesc! Recunoștință! Pe curând!
Dans le paysage dynamique de l’enseignement du français langue étrangère (FLE), l’identité francophone prend une dimension nouvelle, s’éloignant du simple partage d’une langue pour embrasser de plus en plus un monde de diversité, de connexion et d’évolution. À la croisée de la Francophonie, notre rôle en tant qu’enseignants de FLE est de guider nos apprenants à travers les nouvelles frontières de la communication. Comment l’exploration, la connexion et l’évolution deviennent les piliers essentiels pour façonner une identité francophone vivante et dynamique?
L’identité francophone en transition
Une idée fondamentale qui transforme notre perception de l’identité francophone en transition met en lumière le fait que cette identité n’est pas une réalité statique, mais plutôt un processus dynamique constamment influencé par l’environnement, les expériences vécues et les aspirations personnelles. Contrairement à une vision traditionnelle figée de l’identité, cette perspective reconnaît que l’identité francophone évolue au fil du temps, en réponse aux défis, aux opportunités et aux choix personnels. Ainsi, chaque transition dans le parcours francophone devient une étape dans ce voyage continu d’auto-découverte et d’évolution culturelle.
La transformation intérieure au cœur de l’évolution francophone
L’identité francophone ne se limite pas à une transformation externe, mais implique également une évolution intérieure complexe. Il ne s’agit pas simplement de passer d’une identité à une autre, mais plutôt d’un processus profond de remise en question, de croissance personnelle et de redéfinition des aspirations culturelles. En adoptant cette perspective, les enseignants de FLE et les apprenants peuvent aborder les transitions identitaires avec une conscience accrue de l’impact sur leur identité personnelle, leurs valeurs et leur bien-être émotionnel. Cette évolution intérieure devient ainsi une composante essentielle du processus global de transformation de l’identité francophone.
En se concentrant sur des aspects tels que l’auto-réflexion, l’action concrète et l’adaptabilité, l’exploration des multiples identités francophones possibles constitue des repères précieux pour quiconque est impliqué dans le processus d’enseignement-apprentissage du français, offrant une perspective fraîche et inspirante sur l’identité francophone en action.
Formarea formatorilor este o modalitate strategică de a maximiza impactul educației și de a asigura un viitor luminos pentru învățământul global. Programele de formare a formatorilor de formatori contribuie la consolidarea unei comunități educaționale mai puternice și mai bine pregătite pentru provocările viitoare.
Dezvoltarea continuă a profesorilor și a formatorilor este de importanță strategică pentru a asigura un învățământ de calitate și pentru a răspunde nevoilor complexe ale elevilor. Un aspect esențal al acestei evoluții este reprezentat de programele de formare a formatorilor de formatori. Aceste programe nu doar îmbunătățesc competențele individuale, ci adaugă o valoare substanțială întregului sistem educațional.
Îmbunătățirea competențelor didactice:
Programele de formare a formatorilor sunt concepute pentru a furniza abilități și cunoștințe avansate în domeniul psihopedagogiei. Acestea includ metode inovatoare de predare, evaluare și gestionare a claselor. Prin îmbunătățirea competențelor didactice, formatorii devin mai eficienți în transmiterea informațiilor și în stimularea înțelegerii profunde a comportamentelor elevilor în sălile de clasă.
Dezvoltarea abilităților de mentorat:
Un alt aspect important al acestor programe este dezvoltarea abilităților de mentorat. Formatorii instruiți devin lideri în propria comunitate educațională, oferind sprijin și îndrumare colegilor lor mai puțin experimentați. Acest proces de mentorat nu doar crește nivelul de expertiză în domeniul educației, dar și consolidează o cultură de colaborare și creștere continuă în școli.
Adaptarea la schimbările educaționale:
O valoare semnificativă adusă de aceste programe constă în abilitatea de a se adapta la schimbările rapide din domeniul educației. Formatorii instruiți în programe avansate sunt mai susceptibili să abordeze inovațiile tehnologice, noile tehnici de predare și să implementeze strategii eficiente ca răspuns la cerințele educative în continuă schimbare.
Impactul asupra calității învățământului:
Prin extinderea cunoștințelor și abilităților, formatorii de formatori contribuie la creșterea calității generale a învățământului. Profesorii și elevii beneficiază de la formatori mai bine pregătiți, capabili să ofere un suport educațional adaptat la nevoile individuale ale fiecărui profesor și ale fiecărui elev.
Știința realizării aspirațiilor personale și obiectivelor profesionale cu metoda COPIL
În călătoria noastră prin viață, visurile, aspirațiile și obiectivele noastre, atât cele personale, cât și cele profesionale, sunt ca un far sau o busolă care ne ghidează către succes și împlinire. Fie că este vorba despre aspirații în carieră, dezvoltare personală sau schimbări semnificative în viața noastră, călătoria personală sau procesul de realizare a visurilor noastre este de importanță strategică și merită toată atenția noastră pentru a conștientiza și explora cu pași mici, dar esențiali, pentru înțelegerea strategiilor practice de acțiune și instalarea unor noi obiceiuri care ne pot ajuta să ne transformăm visurile în realitate.
C – Clarificarea visurilor și obiectivelor
Înainte de a începe călătoria către împlinirea visurilor și obiectivelor noastre, este important să avem o viziune clară a ceea ce dorim să realizăm. Definirea obiectivelor personale și profesionale în mod specific și realist este primul pas. Scrierea acestora pe hârtie ne oferă nu doar o perspectivă clară, ci și un angajament personal față de aceste obiective.
O – Obstacolele și depășirea acestora prin învățare continuă și adaptarea la schimbare:
În călătoria către realizarea visurilor și obiectivelor noastre, este important să acționăm, nu există loc pentru stagnare. Învățarea continuă și adaptarea la schimbările din calea noastră sunt esențiale. Deschiderea către noi idei, noi tehnologii sau noi abordări ne poate aduce avantaje și progrese semnificative în toate ariile vieții, atingerea mai rapidă a obiectivelor noastre, atingerea unei noi stări de echilibru și saltul la nivelul următor.
P – Pașii mici pentru planificarea acțiunilor strategice:
Fiecare vis sau obiectiv necesită o hartă de călătorie bine stabilită. Dezvoltarea unui plan strategic cu pași mici, realizabili, și termene limită realiste este esențială. Divizarea obiectivelor mari în sarcini mai mici și abordabile face călătoria mai plăcută și mai ușor de gestionat.
I – Inimă bună pentru autodisciplină și angajament pentru instalarea de noi obiceiuri sănătoase:
Realizarea visurilor necesită să intrăm în starea potrivită pentru a acționa, să avem inima bună și mintea deschisă pentru a ne autodisciplina și a ne asuma un angajament constant și responsabil pentru procesul devenirii noastre. Este important să ne stabilim rutine, să gestionăm timpul eficient și să depunem eforturile necesare în mod consecvent. Realizarea visurilor și obiectivelor nu întotdeauna este ușoară, dar angajamentul pe termen lung față de procesul sau călătoria devenirii noastre este cheia succesului.
L – Limite și liniște interioară pentru crearea unui mediu favorabil, gestionarea riscurilor și eșecului:
În calea noastră către atingerea obiectivelor cu succes și împlinirea personală, există întotdeauna riscuri și posibilitatea de eșec. În loc să ne temem de acestea, este important să le gestionăm în mod inteligent, cu înțelepciune și cu umor, adică să putem să facem și haz de necaz. Învățarea din eșecuri și adaptarea strategiilor noastre ne ajută să ne restabilim prioritățile și să luăm decizii mai bune acre să ne îndrepte către succesul și rezultatul final pe care ni-l dorim. De aceea, susținerea și colaborarea cu oameni care împărtășesc viziunea noastră și care sunt prietenii visurilor noastre și partenerii noștri de responsabilitate sunt esențiale. Crearea unui mediu pozitiv și motivant, atât la nivel personal, cât și profesional, ne poate oferi susținerea necesară în momentele dificile.
În timp ce ne dedicăm realizării visurilor noastre, este important să menținem un echilibru între viața personală și profesională. Gestionarea stresului, acordarea atenției menținerii sănătății fizice și mentale optime, familiei și prietenilor dragi din viața noastră sunt aspecte cheie ale succesului pe termen lung.
Realizarea visurilor personale și obiectivelor profesionale este un proces complex, dar este cu siguranță posibilă cu un plan strategic bine pus la punct și o dedicare constantă. Prin clarificarea obiectivelor, planificarea atentă și angajamentul față de succes, putem transforma visurile în realitate. Fiecare pas pe care îl facem în această călătorie ne aduce mai aproape de împlinirea visurilor noastre și contribuie la construirea unei vieți pline de semnificație și satisfacții personale.
Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi, iar dacǎ doriţi să publicați acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa. Mă bucur să împărtășesc cu voi, dragi cititori, aceste informații și recomandări de lectură pe baze științifice și vă mulțumesc că alegeți să le dați mai departe!
Profesorii sunt tot mai mult solicitați, nu doar să predea conținuturi și să dezvolte abilități, ci să îndeplinească un rol strategic în formarea și pregătirea tinerilor pentru viitorul lor. Munca profesorilor depășește limitele sălilor de clasă și este îndreptată către sprijinirea elevilor în adaptarea la schimbare, orientarea vocațională și dezvoltarea competențelor cheie necesare pentru a se integra cu succes în societatea de mâine.
Într-o lume în continuă evoluție, adaptabilitatea devine o calitate esențială. Profesorii, prin rolul lor de ghizi educaționali, joacă un rol strategic în sprijinirea tinerilor pentru a face față schimbărilor în societate și pe piața muncii. Dezvoltarea abilităților de gândire critică, reziliență și de gestionare a stresului reprezintă doar câteva aspecte ale pregătirii elevilor pentru provocările în schimbare.
În calitate de mentori, profesorii au rolul de a-i încuraja pe adolescenți să-și exploreze dorințele, interesele și visurile, să fie curioși și să vadă schimbarea ca pe o oportunitate pentru creșterea personală. Prin programe educaționale și consiliere pentru dezvoltare personală și orientare vocațională, profesorii îi pot sprijini pe elevi să își dezvolte viziunea asupra viitorului și să își seteze obiective realiste într-un peisaj în continuă schimbare.
Rolul profesorilor în pregătirea tinerilor pentru viitor nu se rezumă așadar doar la transmiterea de cunoștințe academice și la dezvoltarea abilităților necesare în secolul 21, ci presupune facilitarea acestui proces prin sprijinul acordat pentru adaptarea la schimbare, orientarea vocațională și pregătirea pentru provocările viitorului. Este o misiune nobilă care, într-o abordare ideală, ar aduce satisfacție nu doar în sălile de clasă, ci și în societatea pe care profesorii îi învață pe tineri să o modeleze. Care este totuși, într-o abordare realistă, situația din sălile de clasă cu care profesorii la nivel global, nu doar cei din România, se confruntă zilnic?
În sala de clasă, profesorii se confruntă adesea cu manifestări ale unor emoții nesănătoase, precum anxietatea, scăderea atenției și capacității de concentrare la ore, agitația, agresivitatea, violența, bullying-ul și cyberbullying-ul. Recunoașterea și înțelegerea acestor emoții de către elevi pot contribui semnificativ la crearea unui mediu de învățare pozitiv. Identificarea gândurilor disfuncționale și promovarea unui stil de gândire flexibil, adaptabil la schimbare, devin astfel priorități ale profesorilor în sprijinirea procesului educațional.
Conform ultimelor cercetări în domeniul științelor educației, înțelegerea și cultivarea abilităților socio-emoționale la adolescenți joacă un rol foarte important în procesul de învățare și adaptare la schimbare. Conștientizarea emoțiilor, capacitatea de a le exprima în mod sănătos și dezvoltarea empatiei devin elemente fundamentale în formarea unei personalități echilibrate și a unei abordări constructive față de provocările vieții.
De asemenea, adolescenții au nevoie de modele pozitive pentru a învăța să-și gestioneze corect propriile emoții. Părinții, prin abordarea lor față de propriile stări emoționale și printr-o comunicare deschisă și lipsită de judecăți, pot contribui semnificativ la dezvoltarea inteligenței emoționale sănătoase. În acest sens, crearea de punți solide între școală și familie reprezintă o prioritate. Comunicarea constantă între profesori și părinți poate facilita o înțelegere mai bună a nevoilor elevilor și o abordare comună în dezvoltarea abilităților socio-emoționale. Sincronizarea eforturilor dintre mediul academic și cel familial poate contribui la formarea unei rețele de suport puternice pentru adolescenți.
Pentru a promova și dezvolta competențele socio-emoționale, se pot integra în procesul educațional activități precum ghidarea în recunoașterea și exprimarea emoțiilor, discuții despre relația dintre gânduri și comportamente, sau chiar reflectarea asupra propriilor experiențe emoționale. Astfel de practici, atunci când sunt implementate în mod constant, pot contribui semnificativ la dezvoltarea unei generații de tineri pregătiți să facă față provocărilor și schimbărilor din mediul extern.
Deși adolescenții din prezent se confruntă cu provocări complexe, sala de clasă reprezintă un loc cheie în dezvoltarea lor. Abilitățile socio-emoționale au un rol esențial în pregătirea lor pentru viață. Profesorii, împreună cu sprijinul părinților, au un rol fundamental în furnizarea unui cadru propice pentru dezvoltarea acestor abilități. Printr-o înțelegere profundă a emoțiilor și prin promovarea unor oglinzi emoționale corecte, educația devine un catalizator pentru formarea unei societăți reziliente și adaptabile.
Abilitatea de conștientizare emoțională este considerată un prerechizit fundamental pentru autoreglarea emoțională și comportamentală (Greenberg, Kushche & Speltz, 1990). Ne propunem în continuare să explorăm modurile în care profesorii și părinții pot contribui la dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale adolescenților.
1. Conștientizarea și identificarea emoțiilor
Conform cercetărilor (Greenberg, Kusche, Cook & Quamma, 1995), abilitatea de a conștientiza starea emoțională și de a recunoaște emoțiile celorlalți reprezintă primul pas în dezvoltarea competenței socio-emoționale. Profesorii pot integra activități precum „Ghicește emoția” sau „Poveste cu emoții” pentru a facilita acest proces. Aceste practici nu numai că îi ajută pe elevi să își descrie corect emoțiile, dar promovează și comunicarea eficientă.
2. Empatia și toleranța
Exprimarea empatiei, definită ca acceptarea perspectivei celuilalt fără a judeca, este esențială în formarea unei societăți reziliente. Profesorii și părinții pot modela și încuraja această atitudine prin validarea deschisă a emoțiilor celuilalt, ascultarea activă și reflectarea asupra perspectivelor diferite. Aceasta devine astfel o cale de dezvoltare a competențelor sociale și a toleranței.
3. Relația dintre gânduri, emoții și comportamente
În înțelegerea principiilor cognitiv-comportamentale, adolescenții pot fi ghidați să recunoască că problemele emoționale nu sunt determinate de evenimentele în sine, ci de modul lor de gândire. Profesorii pot utiliza exemple specifice, cum ar fi examenele sau situațiile academice stresante, pentru a ilustra cum gândurile pot influența emoțiile și comportamentele. Dezvoltarea unui stil de gândire flexibil devine astfel strategică în promovarea unei sănătăți emoționale durabile.
4. Percepția corectă de sine
Recunoașterea și valorificarea atributelor personale pozitive contribuie la construirea unei percepții corecte de sine. Feedback-ul imediat și relevant, raportat la performanță, este esențial în acest proces. Implicarea adolescenților în activități care le dezvoltă abilitățile și îi fac să reflecteze asupra experiențelor, emoțiilor și comportamentelor lor reprezintă o strategie eficientă.
5. Încrederea în sine și autoeficacitatea
Încrederea în sine, atunci când reflectă acceptarea sănătoasă a sinelui și este în concordanță cu realitatea, devine un element adaptativ esențial. Profesorii și părinții pot susține dezvoltarea acestei încrederi prin oferirea de feedback pozitiv, evaluarea corectă a competențelor și încurajarea perseverenței în fața provocărilor. Prin practici integrate și o colaborare strânsă între școală și familie, putem contribui la formarea unei societăți în care tinerii înțeleg, gestionează și exprimă sănătos emoțiile, devenind astfel adulți echilibrați și pregătiți pentru provocările vieții.
Ne-am bucurat împreună de o experiență formativă minunată, intensivă și interactivă, cu stare de bine, energie creativă, informații utile, practice, foarte bine structurate, ușor de aplicat imediat la clasă cu elevii!
Virginia Brăescu 