Publicat în Neuropsy Genius Training, Physique quantique

L’Observateur : entre illusion, révélation et création

Notre regard n’est jamais neutre. Il porte en lui notre histoire, nos filtres, nos désirs, nos peurs, mais aussi un pouvoir mystérieux : celui de créer, de se réinventer.

Bien avant d’en comprendre la portée scientifique, j’ai ressenti que la réalité n’est pas un fait statique, mais un reflet subtil de la conscience qui l’observe. Cette vérité, que je percevais autrefois comme une intuition poétique, m’a été révélée avec clarté lors du premier module du NeuroPsy Genius Training, dirigé par Dr Gina Chiriac.

Il m’est apparu comme une évidence d’écrire un article après chaque module, pour en ancrer les révélations et les intégrations, l’applicabilité profonde des contenus dans ma vie personnelle et professionnelle.

J’ai compris que l’observateur est bien plus qu’un témoin passif : il est le lien entre l’illusion et la révélation, entre la perception et la création.

Un savoir ancien – vécu de l’intérieur

En regardant en arrière, j’ai toujours senti que le temps n’est qu’une illusion : les saisons changent, les paysages se transforment, mais l’essence de mon être demeure inchangée.

Bien avant de connaître la notion scientifique d’« effet observateur », j’avais compris que la façon dont je regarde le monde influence profondément ce que je vis. Derrière les photographies de ma vie – ces instantanés où l’extérieur semble changer – j’ai toujours perçu une constante silencieuse : la chercheuse de lumière, d’amour, de paix et de sens que je suis n’a jamais disparu.

👉 Le temps n’est qu’une illusion – Lire l’article

Dans ma pratique professionnelle, j’ai cultivé ce regard intérieur comme un outil de compréhension, de clarification et de reconnexion à l’essentiel.

Une découverte nouvelle – quand la science confirme l’intuition

Ce que j’ai découvert en étudiant l’effet de l’observateur dans le cadre du Neuropsy Genius Training, c’est un pont révélateur entre la science et ce que je savais intuitivement depuis longtemps : l’acte d’observer transforme la réalité observée.

En physique quantique, la présence de l’observateur provoque l’effondrement de la superposition – c’est-à-dire, parmi une infinité de possibilités, une seule se manifeste lorsqu’elle est observée. Cela signifie, dans un sens profond, que la réalité naît du regard de l’observateur.

📌 Citations célèbres :
« Le monde a la couleur de nos lunettes. »
« La beauté est dans les yeux de celui qui regarde. »

Ce principe m’a permis de mieux comprendre pourquoi, dans mon travail, les mots, les états et les émotions observés avec douceur déclenchent la transformation. Lorsque je me regarde consciemment, sans fuir, je crée un espace de choix.
L’extérieur est le miroir d’une histoire, mais l’intérieur est la source – ce lieu sacré où chaque vécu devient un pont vers l’harmonie.

Pratique réflexive – Moi, observatrice de ma propre conscience

J’ai commencé à m’exercer consciemment à l’observation de soi. J’ai senti ce que cela signifie d’être témoin de ma propre présence.

🌅 Le matin, au réveil : Où suis-je maintenant ?
🏫 En classe avec mes élèves : Est-ce que je parle depuis le passé ou je crée depuis le présent ?
🌙 Le soir : Ai-je été attentive ? Me suis-je réellement vue ?

Ce sont des instants d’or, où je me retrouve dans la profondeur de mon être, là où le temps n’existe pas, seulement un espace infini de lumière.
Là, mon sourire demeure éternel, non comme un masque, mais comme une expression de gratitude pour tout ce que je suis.

Plan d’action – Un rituel de clarté et de présence

J’ai instauré un rituel quotidien pour entraîner mon état d’observatrice :

  1. Matin – Respiration consciente
    Trois minutes de silence et de présence.
    🎯 Question clé : « Qu’est-ce que je choisis d’observer aujourd’hui avec douceur et amour ? »
  2. Pendant la journée – Signal de retour à soi
    À chaque heure pile, pendant 10 secondes :
    Je m’arrête et je m’observe. Qu’est-ce que je ressens ? Quelle pensée me traverse ? Que se passe-t-il en moi ?
  3. Soir – Journal de l’observateur
    J’écris au moins cinq lignes sur un moment clé, que je catégorise : passé – présent – futur.
    ✍️ J’ai créé / J’ai fui / J’ai été présente

Conclusion – L’observateur, architecte de ma réalité

J’ai compris, peut-être plus que jamais, que je ne suis pas seulement ce qui se voit ou ce qui passe. Par l’acte de m’observer, je deviens créatrice de ma propre réalité intérieure.
Je suis le pont vivant entre ce que je ressens et ce que je deviens.

L’effet de l’observateur devient pour moi non seulement un principe scientifique, mais aussi une éthique de vie, une voie spirituelle, un acte poétique.
Chaque jour où je choisis de m’observer avec douceur est un jour où ma réalité s’aligne à ce que je suis profondément : un être en transformation consciente.

👉 À suivre… À très bientôt !
Virginia Brăescu, Smile Vision Academy

Publicat în Efectul de observator, Neuropsy Genius Training

Observatorul: între iluzie, revelație și creație

Privirea noastră nu este niciodată neutră. Ea poartă în ea povestea noastră, filtrele noastre, dorințele, fricile, dar și puterea tainică de a crea.

Am simțit, dincolo de cuvinte și teorii, că realitatea nu este un dat static, ci o reflectare subtilă a conștiinței care o observă, iar acest adevăr, care părea cândva doar o intuiție poetică, mi s-a revelat științific în cadrul primului modul Neuropsy Genius Training – Dr. Gina Chiriac.

Mi-am propus ca, după fiecare modul al acestui program de formare, să scriu câte un articol-reflecție pe blogul meu, pentru a împărtăși transformările trăite, ideile revelate și aplicabilitatea profundă a conținutului în viața personală și profesională.

Am înțeles că observatorul este mult mai mult decât un martor pasiv. El este liantul dintre iluzie și revelație, dintre percepție și creație.

Ceva vechi – o cunoaștere trăită din interior

Privind în urmă, am simțit mereu că timpul nu este decât o iluzie: anotimpurile se schimbă, peisajele se transformă, dar esența mea rămâne aceeași

Am înțeles, cu mult înainte de a ști ce este efectul de observator în sens științific, că modul în care privesc lumea influențează profund ceea ce experimentez. În spatele fotografiilor vieții mele – acele cadre în care exteriorul pare să se transforme – am văzut mereu o constanță tăcută: pe mine, căutătoarea de lumină, iubire, pace și sens care nu a lipsit niciodată din mine.

https://virginiabraescu.net/2025/01/19/le-temps-nest-quune-illusion/

În activitatea mea profesională, am cultivat această privire interioară ca pe un instrument de înțelegere, clarificare și reconectare cu esențialul.

Ceva nou – când știința confirmă intuiția

Ceea ce am descoperit prin studiul efectului de observator în cadrul Neuropsy Genius Training a fost o punte revelatoare între știință și ceea ce știam intuitiv și am trăit deja: actul observației transformă realitatea observată.

În fizica cuantică, prezența observatorului determină colapsul superpoziției – adică, dintr-o infinitate de posibilități, doar una se manifestă când este privită. Asta înseamnă, într-un sens profund, că realitatea se naște din privirea observatorului.

Proverbe/ Citate celebre:

« Le monde a la couleur de nos lunettes. » (Lumea are culoarea ochelarilor noștri)

« La beauté est dans les yeux de celui qui regarde. » (Frumusețea este în ochii privitorului)

Acest principiu științific referitor la efectul de observator m-a ajutat să înțeleg și mai clar de ce, în munca mea, cuvintele, stările, emoțiile observate și asumate cu blândețe aduc transformare. Când mă privesc conștient, fără să fug de mine, îmi creez un spațiu de alegere. Exteriroul este oglinda unei povești, dar interiorul este sursa – acel loc sacru unde fiecare trăire deține în ea însăși și o punte către armonie.

Practica reflexivă – Eu, observatorul propriei conștiințe

Am început să exersez, în mod conștient, observarea de sine. Am simțit ce înseamnă să fiu martoră a propriei prezențe.

🌅 Dimineața, când mă trezesc, mă întreb: Unde sunt acum?
🏫 În timpul orelor cu elevii, îmi observ cuvintele, tonul, energia: Răspund din trecut sau creez din prezent?
🌙 Iar seara, recapitulez în jurnalul meu conștient: Am fost atentă? M-am văzut cu adevărat?

Sunt momente de aur în care mă regăsesc în adâncul ființei mele, acolo unde timpul nu există, ci doar un spațiu infinit de lumină. Acolo, zâmbetul meu rămâne nemuritor – nu ca o mască, ci ca o expresie a recunoștinței pentru tot ceea ce sunt.

Planul de acțiune – un ritual de claritate și prezență

Am început un nou ritual zilnic care să susțină antrenamentul stării de observator:

1. Dimineața – Respirația conștientă
   3 minute de tăcere și prezență. Întrebarea-cheie:
   „Ce aleg astăzi să observ cu blândețe și iubire?”

2.  În timpul zilei – Semnalul de reîntoarcere la sine
   La fiecare oră fixă, timp de 10 secunde: mă opresc și mă observ. Ce simt? Ce gând am acum? Ce se întâmplă în interiorul meu?

3. Seara – Jurnalul observatorului
   Scriu minim 5 rânduri despre un moment-cheie și îl etichetez: trecut – prezent – viitor. Analizez cu sinceritate:  „Am creat? Am fugit? Am fost prezentă?”

Concluzie – Observatorul ca arhitect al realității mele

Am înțeles, poate mai profund ca niciodată, că nu sunt doar ceea ce se vede sau ceea ce trece. Sunt, prin actul de a mă observa, creatoarea realității mele interioare. Sunt puntea vie între ceea ce simt și ceea ce devin. În esență, sunt lumină, iubire, pace și o continuă călătorie spre mine însămi.

Efectul de observator devine pentru mine nu doar un principiu științific, ci o etică de viață, o cale spirituală, un act poetic. Fiecare zi în care aleg să mă observ cu blândețe este o zi în care realitatea se aliniază cu ceea ce sunt în profunzime: o ființă în transformare conștientă.

Va urma… Pe curând! Virginia Brăescu