Mediatorul cărții – Virginia Brăescu

Lansarea la Onești a programelor educaționale ale Asociației Maxwell România

Publicat de 14 oct. 202615 oct. 2026 de Virginia Braescu

Asociația Maxwell România a lansat la Onești, județul Bacău, programele educaționale „Eu Aleg” și „Educație pentru viață: Alege! Acționează! Inspiră!”, deschizând noi perspective pentru dezvoltarea personală, educația caracterului și formarea unei generații de tineri responsabili, empatici și capabili să producă schimbări pozitive în comunitate.

Cum îi pregătim pe copii și pe tineri să facă alegeri responsabile, să aibă încredere în propriile capacități, să depășească provocările și să devină oameni care inspiră prin ceea ce sunt și prin ceea ce fac? Ce rol au școala, familia și comunitatea în cultivarea valorilor care dau sens educației și în formarea unor caractere puternice?

Aceste întrebări au constituit punctul de plecare al unui eveniment educațional dedicat valorilor, leadershipului și dezvoltării personale, găzduit miercuri, 14 octombrie 2026, de Biblioteca Municipaleă„Radu Rosetti” din Onești.

Organizată în format hibrid, întâlnirea a reunit profesori, elevi, părinți, reprezentanți ai instituțiilor educaționale și ai organizațiilor partenere, într-un dialog despre una dintre cele mai importante misiuni ale educației contemporane: formarea unor tineri care știu să aleagă, au curajul să acționeze și își descoperă capacitatea de a-i inspira pe ceilalți.

Evenimentul a marcat lansarea la Onești a două programe educaționale promovate de Asociația Maxwell România – „Eu Aleg” și „Educație pentru viață: Alege! Acționează! Inspiră!”, inițiative care aduc în centrul experienței școlare educația caracterului, dezvoltarea competențelor socio-emoționale și leadershipul bazat pe valori.

De la o inițiativă educațională la o disciplină opțională națională

Un moment semnificativ al întâlnirii l-a constituit prezentarea evoluției programului „Eu Aleg”, de la o inițiativă de educație nonformală la dezvoltarea unei oferte curriculare dedicate formării caracterului și competențelor pentru viață.

Începând cu anul școlar 2026–2027, disciplina opțională națională „Educație pentru viață: Alege! Acționează! Inspiră!”, aprobată prin Ordinul Ministrului Educației nr. 6.982 din 22 decembrie 2025, poate fi inclusă în oferta curriculară a unităților de învățământ pentru clasele V–VII.

Această recunoaștere la nivel național reprezintă un pas important în apropierea educației formale de nevoile reale ale copiilor și adolescenților. Într-o societate caracterizată de schimbări rapide, influențe digitale, presiuni sociale și provocări tot mai complexe, școala este chemată să ofere, alături de cunoștințe, repere pentru construirea identității personale, dezvoltarea autonomiei și asumarea responsabilității.

Programul propune un parcurs educațional articulat în jurul a trei direcții complementare, reflectate și în materialele de lucru destinate elevilor: „Eu Aleg”, „Eu Acționez” și „Eu Inspir”.

Articulat în jurul celor trei dimensiuni complementare – Alege! Acționează! Inspiră! –, programul propune un parcurs educațional prin care elevii învață să își recunoască valorile, să reflecteze asupra consecințelor propriilor decizii și să transforme intențiile în acțiuni responsabile, cultivate prin curaj, perseverență și autodisciplină. Activitățile interactive, dialogul, reflecția personală și exercițiile practice favorizează dezvoltarea încrederii în sine, a empatiei, a gândirii critice și a rezilienței, oferindu-le tinerilor repere pentru comunicarea nonviolentă, prevenirea bullyingului și gestionarea constructivă a conflictelor. În același timp, asumarea greșelilor și valorificarea experiențelor de învățare, inclusiv a eșecurilor, contribuie la formarea unui leadership bazat pe valori, în care puterea exemplului personal, responsabilitatea față de ceilalți și capacitatea de a inspira schimbări pozitive devin expresii firești ale dezvoltării caracterului.

Scopul programelor Asociației Maxwell România depășește însușirea unor concepte despre leadership: este vorba despre cultivarea unor atitudini și comportamente care îi ajută pe copii să se cunoască, să relaționeze și să participe responsabil la viața comunității.

Educația caracterului – un dialog între școală, familie și comunitate

Lansarea programelor la Onești a oferit prilejul unei întâlniri între actorii care contribuie, din perspective diferite, la dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Dialogul a fost moderat de prof. drd. Virginia-Smărăndița Brăescu, profesoară la Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești și coordonatoare a Asociației Maxwell România în județul Bacău, la inițiativa căreia programele educaționale au fost aduse în atenția comunității locale.

Din această perspectivă, evenimentul a reprezentat mai mult decât o prezentare a unor resurse curriculare. A fost o oportunitate de conectare a experiențelor și a inițiativelor instituționale, de identificare a unor direcții de colaborare și de reflecție asupra modului în care educația pentru valori poate deveni o componentă firească a vieții școlare.

În deschiderea întâlnirii, Ionuț Tenie, directorul Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, a reprezentat instituția gazdă, un partener important al comunității educaționale oneștene. Prin găzduirea unor asemenea inițiative, biblioteca își reafirmă vocația de spațiu al întâlnirii, al dialogului și al învățării pe tot parcursul vieții, dincolo de funcția sa tradițională de conservare și valorificare a patrimoniului cultural.

Perspectiva organizațională și amploarea programelor Asociației Maxwell România au fost evidențiate de dl. Florin Băcioiu, manager general al Asociației Maxwell, de dna Daniela Buimistru, manager regional, care au prezentat direcțiile de dezvoltare ale programelor educaționale, resursele disponibile și oportunitățile de implicare a cadrelor didactice în implementarea programelor.

Dimensiunea instituțională a educației pentru valori a fost reprezentată de prof. dr. Lavinia Misăilă, inspector școlar pentru proiecte educaționale europene în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bacău, și de prof. Irina-Livia Enache, directorul Colegiului Național „Grigore Moisil” Onești.

Participarea acestora a pus în evidență importanța colaborării dintre instituțiile responsabile de educație și organizațiile care dezvoltă resurse complementare pentru formarea competențelor transversale, a responsabilității civice și a culturii relațiilor bazate pe respect, încredere, cooperare și solidaritate.

Experiența dezvoltării programelor în alte comunități educaționale a fost adusă în dialog de dna prof. Maria Obreja, coordonatoarea Asociației Maxwell în județul Iași, contribuind la conturarea unei perspective regionale asupra posibilităților de extindere și adaptare a inițiativelor.

Un loc aparte în cadrul întâlnirii l-au avut vocile părinților și ale elevilor. Prof. Claudiu Aurelian Visciun, reprezentant al părinților, și Nicolae Mâță, reprezentant al elevilor Colegiului Național „Grigore Moisil” Onești, care au completat dialogul prin participarea celor două categorii direct implicate în procesul educațional.

Prezența lor a reamintit că succesul oricărui demers de educație pentru viață depinde de capacitatea adulților de a asculta nevoile autentice ale copiilor și de a construi, împreună cu ei, experiențe de învățare relevante.

Educația caracterului nu se realizează exclusiv în sala de clasă. Ea continuă în familie, în relațiile de prietenie, în spațiul digital și în fiecare împrejurare în care un copil este pus în situația de a face o alegere.

Tocmai de aceea, programele Asociației Maxwell România propun o abordare integrată, în care profesorii, părinții și elevii beneficiază de instrumente și resurse adaptate rolului lor. Profesorii sunt invitați să devină facilitatori ai reflecției și ai învățării experiențiale, părinții sunt încurajați să susțină acasă valorile cultivate la școală, iar elevii sunt implicați activ în propriul proces de dezvoltare.

Leadershipul începe cu propria persoană

Una dintre ideile centrale ale întâlnirii a fost aceea că leadershipul începe din inimă, cu autocunoașterea, abilitatea de a ne înțelege și de a ne conduce pe noi înșine, de a ne asuma propriile alegeri și de a influența pozitiv, prin comportament și exemplu personal, mediul în care trăim. Leadershipul nu trebuie asociat exclusiv cu ocuparea unei funcții, exercitarea autorității sau coordonarea unei echipe.

În cazul copiilor și adolescenților, această perspectivă capătă o semnificație educațională aparte. Un elev care învață să își exprime opiniile cu respect, să gestioneze o situație conflictuală fără violență, să accepte diferențele sau să își susțină colegii în fața unei nedreptăți exersează deja forme autentice de leadership. În aceeași măsură, capacitatea de a recunoaște o greșeală, de a învăța dintr-un eșec și de a persevera în atingerea unui obiectiv constituie abilități de viață și experiențe formative esențiale pentru dezvoltarea personalității. Educația pentru valori devine astfel o educație a alegerilor cotidiene, în care caracterul se construiește progresiv, prin experiențe cu sens, reflecție și relații semnificative.

Într-un context în care copiii și adolescenții sunt expuși unui flux continuu de informații, modele de comportament și influențe din mediul online, dezvoltarea discernământului și a gândirii critice este inseparabilă de formarea autonomiei personale. A-i învăța pe tineri să aleagă înseamnă și a-i sprijini să pună întrebări, să evalueze consecințele propriilor acțiuni, să distingă între popularitate și valoare, între influență și manipulare, între succesul imediat și împlinirea pe termen lung. Din această perspectivă, programele „Eu Aleg” și „Educație pentru viață: Alege! Acționează! Inspiră!” se înscriu într-o viziune educațională care integrează competențele socio-emoționale, educația civică și dezvoltarea unui leadership etic, orientat către oameni și comunitate.

O inițiativă cu impact național, o nouă oportunitate pentru comunitatea educațională din Bacău

Asociația Maxwell România face parte din rețeaua internațională Maxwell Leadership Foundation, din Statele Unite ale Americii, și dezvoltă, din anul 2021, programe dedicate educației caracterului și leadershipului pentru copii și tineri. Rezultatele acestei inițiative reflectă amploarea unei comunități educaționale aflate în continuă dezvoltare: peste 220.000 de copii și tineri implicați, parteneriate cu 27 de inspectorate școlare județene și o rețea de facilitatori certificați în 33 de județe ale României.

Dincolo de dimensiunea cantitativă, aceste rezultate ilustrează potențialul unei mișcări educaționale care aduce împreună oameni preocupați de formarea caracterului și de dezvoltarea potențialului fiecărui copil. La nivelul județului Bacău, lansarea programelor la Onești constituie un punct de plecare pentru consolidarea unei rețele de colaborare între școli, cadre didactice, părinți, facilitatori și instituții partenere. Un rol important în acest demers îl are formarea profesorilor interesați să integreze educația caracterului și metodele de învățare experiențială în activitatea didactică, precum și promovarea resurselor care susțin implementarea disciplinei opționale în unitățile de învățământ.

Experiența profesională a cadrelor didactice, proiectele educaționale și europene dezvoltate în comunitate, precum și disponibilitatea instituțiilor locale de a susține inițiative inovatoare creează premise favorabile pentru transformarea acestor programe în experiențe educaționale durabile.

Parteneriate care dau continuitate educației

Evenimentul a fost organizat prin colaborarea dintre Asociația Maxwell România, Primăria Municipiului Onești, Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, Smile Vision Academy și Asociația CTCM – Centrul de Mediere, Consultanță și Formare.

Le adresăm mulțumiri tuturor partenerilor instituționali, invitaților, profesorilor, părinților și elevilor care au participat, fizic sau online, la această întâlnire, contribuind la construirea unui dialog educațional deschis și valoros. Recunoștința noastră se îndreaptă către echipa Asociației Maxwell România, către coordonatorii regionali și județeni și către facilitatorii care transformă misiunea organizației în oportunități reale de învățare și dezvoltare pentru copii și tineri.

De la alegeri individuale la schimbări în comunitate

Lansarea programelor Maxwell la Onești reprezintă începutul unui parcurs în care educația pentru valori poate deveni un liant între școală, familie și comunitate. Provocarea care ne reunește este aceea de a crea contexte în care fiecare copil să se simtă ascultat, valorizat și încurajat să își descopere potențialul, iar fiecare profesor și părinte să găsească resursele necesare pentru a-l însoți în acest proces. O educație relevantă pentru viitor nu se limitează la pregătirea elevilor pentru examene sau pentru o profesie. Ea îi pregătește pentru viață, pentru întâlnirea cu ceilalți, pentru responsabilități și pentru deciziile care le vor modela parcursul personal.

Ne dorim școli în care valorile să fie trăite, nu doar enunțate; în care responsabilitatea să fie exersată, nu doar solicitată; în care fiecare copil să înțeleagă că vocea și acțiunile sale contează. La Onești, această viziune a adus împreună oameni, instituții și experiențe, într-un demers comun care merită continuat și multiplicat, pentru că, înainte de a schimba lumea din jurul nostru, învățăm să ne asumăm propriile alegeri. Iar atunci când alegerile sunt ghidate de valori, acțiunile dobândesc sens și pot deveni o sursă de inspirație pentru ceilalți.

EU ALEG. EU ACȚIONEZ. EU INSPIR. Trei afirmații la persoana întâi, care exprimă un parcurs al autocunoașterii și dezvoltării personale și, în același timp, o invitație adresată fiecăruia dintre noi de a participa la construirea unei educații pentru viață.

📚 Mai multe informații despre programele educaționale și oportunitățile de implicare:

www.asociatiamaxwell.ro

#AsociatiaMaxwell #EuAleg #EuActionez #EuInspir #EducatiePentruViata #MaxwellLeadership #EducatiaCaracterului #LeadershipEducation #EducatieCuValori #Onesti #ISJBacau #BibliotecaRaduRosetti #ColegiulNationalGrigoreMoisil #SmileVisionAcademy #AsociatiaCTCM

BOOKLAB – Le Laboratoire de lecture numérique, La Journée européenne des langues, Mediatorul cărții, Medierea lecturii

Retour en images sur BOOKLAB – Le laboratoire de lecture numérique

Publicat de 26 sept. 202626 sept. 2026 de Virginia Braescu

📚 Le livre et la lecture entre tradition et innovation

📅 23–26 septembre 2026
📍 Onești, Roumanie & en ligne sur Zoom
🌐 République de Moldavie – Roumanie – France – Maroc

À l’occasion de la Journée européenne des langues 2026, le projet BOOKLAB – Le Laboratoire de lecture numérique a ouvert un espace international de rencontre, de réflexion et de création autour du livre, de la lecture et de l’évolution de leurs usages, de leurs supports et de leurs pratiques.

Pendant plusieurs jours, enseignants, élèves, formateurs et partenaires éducatifs de plusieurs pays se sont retrouvés autour d’une question qui a guidé l’ensemble de notre démarche : Comment préserver la profondeur de la lecture tout en valorisant les nouvelles formes d’accès aux œuvres et aux contenus, les nouvelles pratiques de lecture, ainsi que les nouvelles modalités d’expression, de création littéraire et de partage ?

📸 Une conférence internationale au cœur de BOOKLAB

L’un des temps forts du projet a été la Conférence internationale BOOKLAB – Le Laboratoire de lecture numérique, organisée en format hybride, avec une présence à Onești et des interventions en ligne sur Zoom.

Cette rencontre nous a permis de croiser des regards et des expériences venus de Roumanie, de la République de Moldavie, de France et du Maroc, dans un véritable dialogue entre langues, cultures et pratiques éducatives.

Nous avons souhaité que cette conférence soit avant tout un laboratoire vivant d’idées, dans lequel la lecture puisse être interrogée à partir de ses formes traditionnelles comme de ses prolongements contemporains.

📚 De la lecture traditionnelle aux nouvelles pratiques numériques

BOOKLAB nous a permis d’explorer la lecture dans toute sa diversité : livre imprimé, lecture expressive, cercles de lecture, journal du lecteur, écriture créative, ressources numériques, podcast, vidéo, book-trailer, gamification, projets collaboratifs et usages réfléchis des outils numériques.

Il ne s’agissait pas d’opposer le papier au numérique, la tradition à l’innovation. Nous avons au contraire cherché à comprendre comment ces différentes formes peuvent se compléter, enrichir l’expérience du lecteur et ouvrir de nouvelles possibilités de compréhension, d’expression et de création.

🤖 Lire autrement à l’ère de l’intelligence artificielle

La réflexion sur la transformation des pratiques de lecture a trouvé un prolongement particulièrement actuel dans l’intervention de Driss Louiz, professeur universitaire au Maroc, consacrée à « Lire autrement à l’ère de l’intelligence artificielle ».

Cette contribution a placé au cœur des échanges plusieurs questions essentielles pour l’éducation contemporaine : Comment lisent aujourd’hui les jeunes et les adultes ? Quel rôle jouent les réseaux sociaux, les échanges entre pairs, les formats courts, l’image, la vidéo ou les espaces numériques dans cette nouvelle manière de parler des livres ?

À ces interrogations s’en ajoutent d’autres, tout aussi importantes : Comment lire dans un environnement saturé d’informations ? Comment sélectionner, comprendre, vérifier et interpréter ? Comment préserver la pensée critique, la concentration et la capacité de construire soi-même du sens à l’heure de l’intelligence artificielle ?

L’intervention de Driss Louiz a ouvert une réflexion plus large sur les nouvelles sociabilités de la lecture : les jeunes et les adultes ne lisent plus seulement seuls face à un livre. Ils commentent, recommandent, reformulent, réagissent, publient, échangent et construisent souvent leur expérience de lecture avec les autres. À partir des livres qu’ils lisent et de leurs propres impressions de lecture, ils deviennent également producteurs de contenus. À l’aide d’applications et d’environnements numériques, ils peuvent transformer leur expérience de lecture en productions numériques multimodales qui associent texte, image, son, voix, animation et vidéo.

On passe ainsi d’une lecture essentiellement individuelle à une lecture augmentée par la création, l’échange et la médiation, où comprendre un livre signifie aussi être capable de le reformuler, de le représenter autrement et de le faire découvrir aux autres.

🎲 Philodéfi : quand le jeu rencontre la philosophie, la littérature et l’écriture créative

Avec Stéphane Marcireau, nous avons découvert l’histoire et la démarche pédagogique de Philodéfi, un dispositif qui propose d’entrer dans la philosophie par le jeu, l’image, la curiosité et le questionnement. L’approche repose sur des cartes conçues comme de véritables supports de médiation : elles invitent à observer, à formuler des hypothèses, à répondre à des questions graduées, à confronter les points de vue et à construire progressivement du sens.

La présentation a également mis en évidence la complémentarité entre le jeu de cartes philosophiques et l’application Philodéfi, pensée comme un outil numérique au service des apprentissages. Cette articulation entre support matériel et environnement numérique permet de multiplier les entrées dans les savoirs, de soutenir la mémorisation, mais aussi de développer l’autonomie de l’apprenant. Les supports montrés pendant la conférence insistent d’ailleurs sur cette logique : comprendre, apprendre, construire son savoir, mémoriser à long terme, tout en faisant de l’élève un acteur de ses apprentissages.

L’un des intérêts majeurs de Philodéfi tient précisément à cette capacité à transformer le rapport au savoir. L’élève n’est pas simplement destinataire d’un contenu : il observe, cherche, associe, questionne, vérifie ses réponses et progresse à son rythme. La gradation des questions, l’autocorrection et le travail possible en autonomie ou en groupe créent un cadre propice à la réflexion et à l’échange. Les supports présentés autour de la carte Homère montrent clairement cette volonté de rendre l’apprenant actif, tout en tenant compte de la progression et de l’accompagnement.

Bénédicte Marcireau a ensuite prolongé cette démarche avec Philodéfi Lettres, en ouvrant le dialogue entre littérature, lecture et écriture créative. Sa présentation a montré comment la carte consacrée à Homère peut devenir bien davantage qu’un support de découverte : elle constitue un point de départ pour entrer dans l’univers de L’Odyssée, observer les indices présents sur la carte, formuler des questions, établir des liens, comprendre progressivement une œuvre et, surtout, prolonger la lecture par une production personnelle.

À partir de cette médiation visuelle et ludique, la lecture devient donc un tremplin vers l’écriture. Bénédicte Marcireau a montré comment les élèves peuvent passer de la littérature à l’écriture, puis devenir eux-mêmes auteurs, en construisant des textes, des illustrations, des décors, des collages ou des productions créatives inspirées des univers littéraires rencontrés. Les diapositives présentées lors de la conférence mettent en évidence cette progression vers une véritable pédagogie de projet, dont l’objectif peut être la réalisation d’un livre ou d’une création collective.

Cette démarche rejoint directement les objectifs de BOOKLAB. Elle montre que la lecture peut être pensée comme une expérience active, progressive et créative, dans laquelle l’élève entre dans une œuvre, la questionne, l’interprète, puis la réinvestit dans une production nouvelle. Le livre et le texte ne constituent plus seulement un point d’arrivée, mais deviennent aussi un point de départ vers d’autres formes d’expression.

À travers Philodéfi, jeu, philosophie, littérature, lecture et écriture créative se rencontrent dans un même mouvement pédagogique. Cette articulation entre tradition et innovation illustre pleinement l’esprit de BOOKLAB : faire de la lecture un espace d’exploration, de dialogue, de compréhension et de création, capable de donner aux apprenants l’envie de découvrir, de penser et de produire à leur tour.

📖 📚 Le Médiateur du livre – de la lecture personnelle à la médiation

Dans notre propre intervention, nous avons présenté le projet « Le Médiateur du livre – Stratégies de médiation de la lecture entre tradition et innovation », pensé comme une démarche pédagogique qui place l’élève au centre du parcours de lecture.

L’idée de départ est simple : lire ne suffit pas. Il faut aussi apprendre à comprendre, à reformuler, à interpréter, à argumenter, à recommander et à partager son expérience de lecture. Le projet invite ainsi les élèves à choisir un livre qui les a marqués, à en réaliser un résumé personnel, à présenter les idées essentielles et les personnages, à expliquer leur choix et à transformer leur lecture en une présentation créative destinée aux autres.

Les supports conçus dans le cadre de BOOKLAB montrent aussi cette progression : lire, comprendre, partager. L’élève devient progressivement lecteur actif, interprète, communicateur et médiateur, capable de créer des passerelles entre le livre, sa propre expérience et les autres lecteurs.

Le projet valorise également les usages réfléchis du numérique. Les élèves peuvent enrichir leur présentation par des citations, des images, des éléments audio ou vidéo, puis partager leurs productions sur des supports collaboratifs. À l’aide d’applications et d’environnements numériques tels que Canva, Genially, NotebookLM, Book Creator, Padlet ou Gamma, ils peuvent transformer leur expérience de lecture en productions numériques multimodales qui associent texte, image, son, voix, animation et vidéo. Ces ressources ne remplacent pas la lecture : elles servent à lui donner une forme personnelle, à structurer la pensée et à rendre l’expérience de lecture partageable. La lecture donne naissance à de nouvelles formes de perception, d’interprétation et de représentation de l’information, dans lesquelles plusieurs langages se combinent pour construire et transmettre du sens.

Ces productions ne constituent pas seulement une mise en forme esthétique du contenu lu. Elles obligent les jeunes lecteurs à sélectionner l’essentiel, organiser l’information, reformuler, hiérarchiser, interpréter et faire des choix de représentation. Le passage du texte lu vers une production multimodale devient ainsi une véritable activité de médiation : l’élève transforme ce qu’il a compris pour le rendre accessible, intelligible et attractif pour un autre lecteur ou pour un public.

Cette démarche contribue également au développement de l’imagination, de la créativité, de l’expression personnelle et de la pensée critique. En choisissant une image, une musique, une séquence vidéo, une organisation visuelle ou une manière particulière de raconter un livre, les jeunes donnent une forme nouvelle à leur expérience de lecture. Ils ne reproduisent plus simplement l’information : ils la reconfigurent, la mettent en relation avec leur sensibilité, leurs références et leur univers culturel.

Le numérique permet ainsi de prolonger le geste de lire par celui de créer et de partager. Une lecture personnelle peut devenir une présentation interactive, un book-trailer, un podcast, une capsule vidéo, un livre numérique, une affiche, une carte mentale ou une production collaborative. Ces nouvelles formes facilitent la circulation du message et peuvent aussi susciter chez les autres l’envie de découvrir l’œuvre présentée.

Cette évolution rejoint directement l’esprit du projet Le Médiateur du livre : le jeune lecteur devient progressivement interprète, créateur, communicateur et médiateur de sa propre expérience de lecture. Les supports du projet prévoient précisément l’enrichissement des présentations par des citations, des images, des éléments audio ou vidéo, ainsi que leur partage à l’aide d’outils numériques collaboratifs.

Cette démarche développe plusieurs compétences à la fois : le goût de lire, la créativité, l’expression orale et écrite, les compétences numériques, la pensée critique, mais aussi la capacité à recommander un livre et à susciter chez les autres l’envie de lire. Le lecteur devient alors véritablement un passeur de livres et de sens.

Dans cette perspective, Le Médiateur du livre rejoint pleinement les questions soulevées pendant la conférence : Comment les jeunes lisent-ils aujourd’hui ? Comment parlent-ils de leurs lectures ? Comment partagent-ils leurs impressions, leurs émotions et leurs interprétations ? Et comment transformer ces nouvelles pratiques en occasions d’apprentissage, de dialogue et de création ?

Ainsi, BOOKLAB ne s’est pas limité à réfléchir aux transformations de la lecture : nous avons voulu montrer, à travers ce projet, comment ces transformations peuvent être accompagnées pédagogiquement et devenir une ressource pour donner davantage de sens, de voix et d’autonomie aux jeunes lecteurs.

✍️ Lire pour créer – le Prix de la Francophonie, 28 ans de créativité francophone

BOOKLAB a également mis en valeur les activités d’écriture créative et les initiatives développées autour du Concours Prix de la Francophonie – édition 2026, arrivé cette année à sa 28e édition.

Au fil du temps, ce concours est devenu bien davantage qu’une simple compétition scolaire. Il constitue un véritable espace de création, d’expression personnelle, de rencontre avec la langue française et de dialogue interculturel. Il s’inscrit dans une histoire de coopération éducative et culturelle entre Onești et Eysines, nourrie par des projets, des rencontres, des échanges et une volonté commune de faire vivre la francophonie auprès des jeunes générations.

L’écriture créative y occupe une place essentielle. Les élèves sont invités à transformer leurs lectures, leurs expériences, leurs émotions, leurs questionnements et leur imaginaire en textes personnels. Ils passent ainsi du statut de lecteurs à celui d’auteurs, capables de réinvestir ce qu’ils ont découvert dans les livres pour produire à leur tour du sens, une voix et une vision du monde.

Dans cette perspective, lire et écrire apparaissent comme deux mouvements complémentaires : la lecture nourrit l’imaginaire, ouvre des univers, donne accès à d’autres voix et à d’autres manières de penser ; l’écriture permet ensuite de reprendre, transformer, prolonger et recréer ces expériences dans une production personnelle.

Le concours valorise précisément cette circulation entre réception et création. Les jeunes ne sont plus uniquement destinataires d’un texte : ils deviennent capables de construire un point de vue, d’organiser leur pensée, de choisir un ton, une forme, une voix et de s’adresser à un lecteur.

Au fil des éditions, de nombreux élèves d’Onești ont été récompensés dans le cadre de ce concours francophone d’écriture créative, avec des diplômes, des prix en livres et, pour les lauréats du premier prix, la possibilité de vivre une expérience culturelle à Eysines et Bordeaux.

Cette dimension est particulièrement importante dans l’esprit de BOOKLAB : écrire, c’est aussi médiatiser sa lecture, transformer une expérience intime en message partageable, faire passer une émotion ou une idée vers un autre lecteur. L’écriture créative devient ainsi une forme de médiation à part entière.

Le Prix de la Francophonie participe également à la construction d’une véritable communauté autour de la langue française. Élèves, enseignants, bibliothécaires, partenaires culturels, associations et institutions locales y contribuent ensemble, créant un lien durable entre l’école, la culture et la francophonie et en mettant en valeur le rôle du jumelage entre Eysines et Onești dans cette dynamique de coopération durable, de solidarité internationale et d’ouverture culturelle, qui offre aux jeunes l’occasion d’élargir leurs horizons tout en célébrant la diversité linguistique et culturelle.

Dans le cadre du projet BOOKLAB, cette expérience permet de montrer comment la lecture nourrit l’écriture qui prolonge la lecture, et les deux deviennent des moyens de se comprendre soi-même, de rencontrer l’autre et de créer ensemble. Le concours Prix de la Francophonie rejoint pleinement l’une des ambitions centrales de BOOKLAB : faire de l’élève un lecteur actif, un auteur, un créateur et un médiateur, capable de transformer ce qu’il lit en une nouvelle forme d’expression et de partager cette création avec les autres.

🌐 Construire des ponts entre l’école et la communauté

Au-delà des outils et des activités pédagogiques, le projet BOOKLAB nous a permis de rappeler que la culture de la lecture se construit grâce à une pluralité d’acteurs : enseignants, parents, bibliothécaires, écrivains, éditeurs, formateurs, médiateurs et partenaires éducatifs. Notre objectif a également été de renforcer les liens entre l’école, la famille, la bibliothèque et la communauté, tout en créant de nouvelles perspectives de coopération éducative et interculturelle.

💛 Pourquoi BOOKLAB ?

Parce que la lecture est bien davantage qu’une compétence scolaire. Elle est une manière de comprendre son époque, rencontrer l’autre, développer sa pensée critique, nourrir son imaginaire et habiter le monde autrement.

Ces quelques images racontent une partie de cette aventure : des écrans partagés, des livres, des voix, des idées, des sourires, des questions et surtout des personnes qui ont accepté de se rencontrer autour d’une conviction commune :

Les livres, les langues et la lecture nous unissent.

Nous adressons nos plus chaleureux remerciements à l’ensemble de nos partenaires, collègues et membres de l’équipe de projet, dont l’engagement, la disponibilité et la confiance ont contribué à faire vivre BOOKLAB dans un véritable esprit de coopération. Nous souhaitons exprimer une gratitude toute particulière à nos partenaires de la République de Moldavie, bénéficiaires directs du projet BOOKLAB, pour leur implication active, leur ouverture, leur enthousiasme et la qualité des échanges construits tout au long de cette expérience. Leur participation a donné une dimension profondément humaine et interculturelle au projet et a renforcé les liens entre nos communautés éducatives.

📚🌍💛 Merci à toutes et à tous d’avoir contribué, par vos idées, votre énergie et votre présence, à faire de BOOKLAB un espace partagé de lecture, de création, de dialogue et de coopération.

#BOOKLAB #JournéeEuropéenneDesLangues #Lecture #Francophonie #MétiersDuLivre #LectureNumérique #InnovationPédagogique #Créativité #PenséeCritique #MédiationDuLivre #ÉcritureCréative #IntelligenceArtificielle #Philodéfi #LeMédiateurDuLivre #IȘJBacău #ARPF #Sellificatio4Education #Roumanie #RépubliqueDeMoldavie #France #Maroc

BOOKLAB – Laboratorul de lectură digitală, La Journée européenne des langues, La médiation de la lecture, Mediatorul cărții

Cartea și lectura între tradiție și inovație

Publicat de 20 sept. 202620 sept. 2026 de Virginia Braescu

BOOKLAB – Laboratorul de lectură digitală

Cartea și lectura între tradiție și inovație
📅 23–26 septembrie 2026

📍 Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești
💻 Format hibrid: activități de tip job shadowing , cu prezență fizică la Onești, în România, și conferință internațională online, pe Zoom.

🌍 Context: Ziua Europeană a Limbilor 2026. Organizații partenere din România – Republica Moldova – Franța – Maroc.

Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Iulia Hașdeu” din Chișinău , organizează BOOKLAB – laboratorul de lectură digitală, un schimb de experiență dedicat practicilor contemporane de promovare a lecturii și dezvoltării unei comunități educaționale în jurul cărții.

Evenimentul propune o reflecție asupra relației dintre tradiție și inovație , pornind de la întrebarea:
Cum păstrăm profunzimea lecturii și valorificăm, totodată, noile forme de acces la cunoaștere, expresie artistică și creație literară?

BOOKLAB reunește profesori, elevi, părinți și parteneri educaționali într-un cadru de învățare, dialog și colaborare. Activitățile vor include prezentări de bune practici, ateliere, exemple de lectură interactivă, scriere creativă, podcast, book-trailer, gamificare, utilizarea resurselor digitale și dezvoltarea cluburilor de lectură.

O atenție specială va fi acordată ecosistemului lecturii și rolului pe care îl au profesorii, părinții, scriitorii, editorii, bibliotecarii, formatorii și elevii în construirea unei culturi vii a cărții.

În cadrul întâlnirii vor fi valorificate și experiențele dezvoltate prin proiectele „Mediatorul cărții” și „Prix de la Francophonie”, în care elevul devine cititor activ, traducător, interpret, creator și promotor al lecturii.

Evenimentul face parte dintr-un proiect mai larg privind îmbunătățirea calității educației și se desfășoară sub forma unui schimb de experiență de tip job shadowing hibrid , realizat în colaborare cu profesori de la Liceul Teoretic „Iulia Hașdeu” din Chișinău, Republica Moldova , și cu invitați online din România, Franța și Maroc , susținând dimensiunea interculturală și internațională a activității.

Obiective:

promovarea lecturii prin metode tradiționale și digitale;
dezvoltarea gândirii critice și a creativității;
valorificarea și valorizarea activităților didactice interactive și colaborative;
stimularea medierii culturale prin carte;
consolidarea cooperării dintre școală, familie și comunitate;
dezvoltarea unor noi parteneriate educaționale internaționale.

Deviza evenimentului: „Cărțile, limbile și lectura ne unesc.”

BOOKLAB își propune să transforme lectura într-un spațiu comun de cunoaștere, dialog, creativitate și cooperare.

#BOOKLAB #ZiuaEuropeanaALimbilor2026 #JournéeEuropéennedesLangues #EuropeanDayOfLanguages #CarteașiLectura #Lectura #LecturaDigitala #TraditieSiInovatie #MediatorulCartii #ClubDeLectura #ScriereCreativa #Creativitate #GandireCritica #MediereCulturală #Francofonie #Educație #JobShadowing #SchimbdeExperiență #ÎnvățareColaborativă #ParteneriatEducațional #CooperareInternațională #Interculturalitate #ȘcoalăFamilieComunitate #Elevi #Profesori #Părinți #Biblioteci #MeseriileCărții #Onești #România #RepublicaMoldova #Franța #Maroc

Cartea care te Inspiră, Le Médiateur du livre, Le voyage du cœur

Le voyage du cœur ou le chemin que l’on ne nous enseigne pas à l’école

Publicat de 31 mai 202631 mai 2026 de Virginia Braescu

❤️📖 Dans le cadre du projet « Le Médiateur du livre », je reviens, après de nombreuses années, au livre Le voyage du cœur (Journey of the Heart), l’un des ouvrages majeurs du psychologue transpersonnel américain John Welwood.

Aujourd’hui, le 31 mai 2026, dimanche de Pentecôte, mon regard s’est arrêté sur un livre posé depuis longtemps dans les rayonnages de ma bibliothèque.

Le livre n’avait pas changé de place. Il était toujours là, sur l’étagère où je l’avais laissé il y a de nombreuses années. Présent, familier, presque invisible à force de proximité. Comme ces présences discrètes qui accompagnent notre vie sans jamais chercher à attirer notre attention.

Je ne cherchais pas ce livre. C’est lui qui s’est imposé à mon regard. Ou peut-être faudrait-il dire que j’étais enfin prête à le revoir, car certains livres ne quittent jamais vraiment notre vie. Ils demeurent là, silencieux, dans l’ombre des jours et des saisons, jusqu’au moment où quelque chose en nous devient capable d’entendre ce qu’ils avaient déjà à nous dire. Non pour nous apprendre quelque chose de nouveau, mais pour nous révéler ce que le temps, les rencontres, les voyages, les épreuves et les émerveillements ont patiemment façonné en nous depuis notre dernière rencontre.

Certaines lectures nous accompagnent toute une vie. À chaque retour, elles semblent identiques et pourtant elles ne le sont plus. À chaque relecture, un fil nouveau vient se déposer dans la trame secrète de notre compréhension, tandis qu’une autre conscience s’installe peu à peu dans le lecteur que nous étions autrefois. Les mots n’ont pas changé, mais ils sont désormais traversés par la lumière des expériences vécues, des rencontres qui nous ont transformés et des horizons qui ont élargi notre regard. Comme la toile de Pénélope qui se tisse au rythme du temps, notre compréhension du monde se construit par strates successives de mémoire, d’interrogations et de sens. La lecture cesse alors d’être un simple acte de connaissance pour devenir un voyage intérieur. Un voyage qui ne nous conduit pas seulement vers un livre, mais vers nous-mêmes.

C’est sans doute ce qui m’est arrivé aujourd’hui. La Pentecôte est traditionnellement associée au souffle, à la parole et à la rencontre. Elle marque le passage d’une expérience intérieure vers une parole capable de créer du lien. D’une certaine manière, elle célèbre la naissance d’un langage commun entre des êtres qui, jusque-là, semblaient séparés.

Peut-être est-ce pour cette raison que les derniers jours m’apparaissent aujourd’hui comme une étrange conversation. Entre le 29 mai et le 1er juin, plusieurs événements sont venus se répondre silencieusement : la disparition regrettable d’Edgar Morin, le retour de Nadia Comăneci à Onești, sa ville natale, cette relecture inattendue du livre Le voyage du cœur, la poursuite de mes recherches doctorales sur les récits de voyage français du XVIᵉ siècle, la célébration de la Pentecôte et l’approche de la Journée de l’Enfant (le 1er juin).

À première vue, rien ne relie ces moments. Et pourtant, quelque chose circule entre eux. Comme dans une métaphore, le sens se déplace d’un espace à l’autre.Comme dans les récits de voyage que j’étudie, chaque étape éclaire la suivante. Comme dans le dialogue des âges évoqué par Lucian Blaga, les voix du passé continuent de parler au présent tandis que le présent redonne vie à ce qui semblait appartenir au passé.

Edgar Morin nous quitte, mais sa pensée continue d’interroger notre avenir. Nadia Comăneci retourne sur les lieux de son enfance, rappelant que toute ascension demeure reliée à une origine. La Pentecôte célèbre une parole qui relie au lieu de séparer. Les voyageurs de la Renaissance nous rappellent que toute découverte commence par une rencontre avec l’inconnu. La Journée de l’Enfant nous invite à retrouver cette capacité d’émerveillement sans laquelle aucune découverte n’est possible.

Pris isolément, ces événements racontent des histoires différentes. Ensemble, ils dessinent une même figure. Ils parlent du passage. Du lien. De la transmission. Du devenir. Ils parlent de cette conversation ininterrompue entre l’enfant que nous avons été, l’adulte que nous sommes et l’être que nous cherchons encore à devenir.

Peut-être est-ce précisément cela que la pensée de la Gestalt nous invite à percevoir : le sens n’apparaît pas dans les éléments pris séparément, mais dans la configuration qui émerge lorsqu’ils entrent en relation. Ce qui semblait dispersé révèle soudain une cohérence. Ce qui paraissait fortuit dessine une forme. Le regard découvre alors un motif qui était déjà là, mais qu’il n’avait pas encore appris à voir.

C’est précisément cette idée de passage qui me ramène aujourd’hui à John Welwood. Psychologue, thérapeute, penseur de la relation et pionnier de la psychologie contemplative, Welwood a consacré sa vie à bâtir des ponts entre la psychologie occidentale et les traditions spirituelles orientales. Influencé par Carl Rogers autant que par le bouddhisme tibétain, il a développé une vision profondément humaine de la transformation intérieure.

Pour Welwood, l’éveil n’est pas une fuite hors de la condition humaine, mais une manière plus profonde de l’habiter. L’une de ses intuitions les plus fécondes demeure le concept de bypass spirituel, cette tendance à utiliser la spiritualité pour contourner les blessures psychologiques non résolues. Là où certains cherchent à dépasser leur humanité, Welwood invite à la traverser. À accueillir les fragilités, les contradictions et les blessures non comme des obstacles, mais comme des passages.

Cette idée me touche particulièrement aujourd’hui. Dans une époque fascinée par la performance, l’optimisation et les promesses de l’intelligence artificielle, Welwood nous rappelle que la véritable transformation ne consiste pas à devenir quelqu’un d’autre. Elle consiste à devenir plus pleinement soi-même.

Peut-être est-ce là que son œuvre rencontre celle d’Edgar Morin qui nous a appris à penser la complexité. À relier ce qui semblait séparé. À comprendre que le sens naît moins de l’accumulation des savoirs ou des choses matérielles que de la qualité des liens que nous sommes capables de percevoir entre tout ce qui existe ici et maintenant. Il nous a appris à habiter l’incertitude plutôt qu’à la combattre. À accepter que toute connaissance demeure inachevée.

Cette réflexion résonne profondément avec les questions qui accompagnent aujourd’hui mon propre cheminement de recherche doctorale. En explorant les récits de voyage français du XVIᵉ siècle, je découvre des explorateurs qui avançaient vers l’inconnu avec des cartes incomplètes et des certitudes fragiles. Ils traversaient les océans, rencontraient d’autres peuples, observaient d’autres cultures et cherchaient des mots pour décrire ce qu’ils voyaient. Mais derrière les descriptions géographiques se cache une expérience plus profonde : celle de la rencontre avec l’altérité.

Ces récits de voyage ne parlent pas seulement de territoires. Ils parlent de regards. Ils racontent ce moment où une vision du monde rencontre ses limites et doit s’élargir.

Le voyageur croit découvrir l’Autre. En réalité, il découvre aussi une part inconnue de lui-même.

Plus j’avance dans cette recherche, plus je suis frappée par son actualité. Les navigateurs de la Renaissance partaient avec l’espoir de découvrir des terres inconnues. Nous avançons aujourd’hui dans des univers numériques, culturels et technologiques dont nous ne mesurons pas encore toutes les conséquences. Les navigateurs exploraient des continents. Nous explorons des territoires cognitifs, informationnels et relationnels nouveaux.

Le paradoxe est fascinant. Les textes que j’étudie, autrefois accessibles à quelques érudits seulement, sont désormais disponibles en quelques secondes grâce aux bibliothèques numériques. Les collections de Gallica permettent aujourd’hui à une chercheuse du XXIᵉ siècle de dialoguer avec des auteurs du XVIᵉ.

La technologie rapproche les siècles, mais elle ne remplace pas le regard. Elle ouvre les portes, mais elle ne franchit pas le seuil à notre place, car toute découverte authentique exige une transformation intérieure.

Après plus de trente années consacrées à l’éducation, à la francophonie, aux projets européens et à la médiation culturelle, je suis de plus en plus convaincue que les défis majeurs de notre époque sont profondément humains.

L’école nous apprend à analyser. L’université nous apprend à rechercher. Les technologies nous donnent accès à des connaissances presque infinies. Mais qui nous apprend à écouter ? Qui nous apprend à accueillir la différence ? Qui nous apprend à transformer la rencontre en dialogue et le dialogue en compréhension ? Peut-être est-ce précisément ce chemin que John Welwood nous propose dans son livre intitulé Le Voyage du cœur. Une invitation à habiter pleinement notre humanité et à reconnaître que la vulnérabilité n’est pas l’opposé de la force. Qu’elle en est parfois la source. Une invitation à comprendre que les blessures ne sont pas seulement ce qui nous limite, mais aussi ce qui peut nous ouvrir.

Et c’est peut-être également ce que symbolise le retour de Nadia Comăneci à Onești, sa ville natale. Nous retenons les records, les médailles, le premier 10 de l’histoire de la gymnastique, les sommets atteints. Mais derrière chaque accomplissement demeure une origine. Un lieu de départ – Onești, en Roumanie. Une mémoire francophone – Montréal, au Canada. Une enfance. Une histoire de vie qui peut également être lue comme une histoire de migration, d’adaptation et de reconstruction identitaire, au-delà de la légende sportive que le monde entier reconnaît.

Lorsque l’on évoque Nadia, on pense presque spontanément aux Jeux Olympiques de Montréal en 1976, au premier 10 de l’histoire de la gymnastique et à cette performance qui a transformé à jamais son sport. Pourtant, il existe une autre traversée, moins spectaculaire mais peut-être plus exigeante : celle d’une femme qui quitte son pays natal et doit réinventer sa vie dans un nouvel univers culturel.

En novembre 1989, quelques semaines avant la chute du régime communiste en Roumanie, Nadia Comăneci choisit de quitter son pays. Son chemin vers la liberté fut difficile et risqué. Après avoir franchi clandestinement la frontière, elle rejoint les États-Unis, où commence un nouveau chapitre de son existence.

Pour de nombreux migrants, partir ne signifie pas seulement changer de lieu de vie ou de langue. C’est aussi se détacher d’un univers familier fait de souvenirs, d’habitudes, de relations et de repères. Sous cet angle, Nadia a vécu une expérience partagée par des millions d’hommes et de femmes qui ont dû reconstruire leur vie dans un autre pays.

En arrivant en Amérique, elle n’était plus seulement la gymnaste prodige admirée dans le monde entier. Elle devenait également une femme appelée à redéfinir son identité, sa place et son avenir. Elle a appris à évoluer dans une société différente, à construire de nouveaux liens et à transformer sa notoriété sportive en un engagement durable dans les domaines du sport, de l’éducation et de l’action humanitaire.

Son parcours illustre l’une des grandes leçons de l’expérience migratoire : les racines et les ailes ne s’opposent pas. Nadia est devenue citoyenne américaine, a fondé une famille avec Bart Conner et a développé une carrière internationale. Pourtant, le lien avec la Roumanie n’a jamais disparu. C’est sans doute ce qui confère une telle force symbolique à son récent retour à Onești.

Pour un migrant, le lieu natal n’est pas seulement un point sur une carte. C’est un territoire de mémoire. L’espace où sont nés les premiers rêves, les premières émotions, les premiers modèles de vie. Il demeure ce point d’origine qui continue d’habiter notre monde intérieur, quelle que soit la distance parcourue.

Ainsi envisagée, l’histoire de Nadia Comăneci dépasse largement la seule performance sportive. Elle devient une histoire de liberté, de résilience, d’adaptation et d’appartenance. Une histoire qui témoigne de la capacité humaine à traverser des frontières géographiques, culturelles et existentielles sans perdre le lien avec ce qui nous a construits.

Dans le contexte de ma réflexion autour du livre Le voyage du cœur, Nadia apparaît alors comme une autre figure du voyageur. Non pas le voyageur de la Renaissance qui traverse les océans à la découverte de terres inconnues, mais celui qui traverse son propre destin. Son retour à Onești, après plusieurs décennies passées loin de sa ville natale, rappelle que tout voyage, aussi long soit-il, conserve la mémoire de son commencement.

Peut-être est-ce là l’un des grands paradoxes de la condition humaine : nous partons pour découvrir le monde, mais il nous faut parfois revenir à nos origines pour comprendre plus profondément qui nous sommes devenus.

À l’approche de la Journée de l’Enfant, cette idée prend une résonance particulière. Comme le suggérait Lucian Blaga dans son dialogue des âges, l’enfant que nous avons été ne disparaît jamais complètement. Il continue de vivre en nous, d’interroger notre présent et d’éclairer notre avenir. Il demeure la source de notre capacité d’émerveillement, cette disposition intérieure sans laquelle aucune découverte, aucune création et aucune recherche authentique ne sont possibles.

En relisant aujourd’hui Le Voyage du cœur, j’ai eu le sentiment que tous ces fils dispersés commençaient à dessiner une même figure. La Pentecôte et son souffle qui relie. Edgar Morin et sa pensée de la complexité. Nadia Comăneci et la fidélité aux racines. Les voyageurs de la Renaissance et la rencontre avec l’altérité. L’enfant intérieur évoqué par Lucian Blaga. John Welwood et le chemin du cœur. Pris séparément, ces éléments racontent des histoires différentes. Ensemble, ils composent une métaphore vivante du devenir humain, mais le sens naît lorsque l’esprit humain parvient à tisser des liens entre des réalités qui, à première vue, semblaient étrangères les unes aux autres.

Peut-être qu’au fond, chaque livre important attend simplement le moment où nous serons prêts à en saisir un fil nouveau. Un fil qui vient rejoindre la trame secrète de notre propre histoire, enrichir notre regard et élargir notre horizon.

Si, un jour, vous croisez le livre Le voyage du cœur sur votre chemin, ne le lisez pas seulement avec vos yeux. Écoutez ce qu’il vient éveiller en vous, car la relecture de certains livres ne nous apporte pas de réponses. Elle nous invite à poursuivre le tissage inachevé de notre propre devenir.

Et peut-être est-ce là, déjà, le commencement d’un autre voyage. ❤️

Design Your Self, Identitatea profesională, Intelligence artificielle, L'Enseignant Chercheur, Mediatorul cărții, Self-fashioning renaissant

Self-fashioning renascentist și reinventarea profesorului-cercetător în era inteligenței artificiale

Publicat de 16 mai 202616 mai 2026 de Virginia Braescu

Lumea contemporană traversează o perioadă de mutații profunde care transformă radical raportul nostru cu identitatea profesională, cunoașterea și producția de noi cunoștințe. Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor digitale, emergența inteligenței artificiale și circulația globală a discursurilor redefinesc astăzi postura profesorului-cercetător.

Prof. drd. Virginia Brăescu
Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, România

Această reflecție își găsește astăzi o rezonanță aparte în modul în care profesorul-cercetător contemporan este determinat să își reconstruiască permanent postura intelectuală, pedagogică și digitală. Acesta nu mai poate fi conceput doar ca un simplu transmițător al unor cunoștințe stabile, ci devine mediator cultural, creator de sens și actor reflexiv al transformării educaționale.

În acest context, conceptul de self-fashioning, dezvoltat de Stephen Greenblatt în cadrul studiilor renascentiste, oferă o perspectivă deosebit de fertilă pentru a gândi reinventarea contemporană a identității profesionale. Renașterea marchează, într-adevăr, emergența unei noi conștiințe a subiectului capabil să se construiască prin limbaj, cultură, reprezentare și experiență. Identitatea nu mai apare ca o esență fixă, ci ca o construcție dinamică, modelată în interacțiunea cu lumea și cu celălalt.

Self-fashioning-ul renascentist: o estetică a construcției de sine

În cartea Renaissance Self-Fashioning, Stephen Greenblatt arată că omul Renașterii dezvoltă o conștiință acută a propriei reprezentări sociale și culturale. Subiectul renascentist își construiește identitatea prin discurs, coduri simbolice, practici culturale și punerea în scenă a propriei persoane. Self-fashioning-ul desemnează astfel un proces de modelare identitară în care individul devine, într-un anumit sens, autorul propriei posturi.

Această dinamică apare într-un context istoric marcat de marile descoperiri geografice, umanism, tulburări religioase și extinderea orizonturilor culturale. Confruntat cu o lume aflată în transformare, subiectul renascentist trebuie să învețe să negocieze raportul său cu alteritatea, puterea, cunoașterea și cu sine însuși.

Self-fashioning-ul nu reprezintă, așadar, un simplu exercițiu estetic sau narcisic. El constituie o strategie intelectuală și existențială de poziționare într-un univers instabil. Individul își construiește identitatea într-o mișcare permanentă de adaptare, mediere și reconfigurare simbolică.

Această perspectivă permite interogarea într-un mod deosebit de pertinent a condiției profesorului-cercetător contemporan.

Profesorul-cercetător contemporan: o identitate în mișcare

Astăzi, mutațiile tehnologice și culturale obligă profesorul-cercetător să își regândească profund rolul. Autoritatea tradițională întemeiată pe deținerea exclusivă a cunoașterii se estompează progresiv în favoarea unei posturi mai deschise, colaborative și reflexive.

Inteligența artificială transformă radical modalitățile de acces la informație, practicile de lectură, scriere și cercetare. Cunoștințele circulă acum în spații digitale multiple, hibride și adesea instabile. În acest context, profesorul nu se mai poate limita la transmiterea de conținuturi. El trebuie să învețe să însoțească, să orienteze, să interpreteze și să organizeze sensul.

Această evoluție implică o veritabilă reinventare a identității profesionale. Profesorul-cercetător devine simultan pedagog, mediator digital, creator de conținuturi, resurse, strategii, metode și noi instrumente de învățare, cercetător interdisciplinar și actor al medierii culturale.

Asemenea subiectului renascentist analizat de Greenblatt, el își construiește postura într-un proces continuu de self-fashioning profesional. Identitatea sa se modelează prin practici digitale, interacțiuni internaționale, vizibilitate academică, proiecte colaborative și capacitatea de a articula tradiția umanistă cu inovația tehnologică.

De la transmiterea cunoașterii la medierea sensului

Una dintre transformările majore ale învățământului contemporan constă în trecerea de la o logică a transmiterii la o logică a medierii. Profesorul nu mai este doar cel care deține cunoașterea, ci acela care ajută la construirea unei relații critice, etice și reflexive cu aceasta.

Într-un univers dominat de abundența informațională excesivă și de producțiile generate de inteligența artificială, competența esențială devine capacitatea de interpretare. Profesorul-cercetător trebuie să învețe să îi ghideze pe cei care învață în selecția, analiza și contextualizarea informațiilor.

Această nouă postură se apropie profund de spiritul umanist al Renașterii. Asemenea umanistului renascentist, cercetătorul contemporan trebuie să dezvolte o gândire transversală, deschisă către mai multe discipline și atentă la interacțiunile dintre cultură, limbaj, tehnică și societate.

Self-fashioning-ul contemporan nu se mai întemeiază doar pe stăpânirea discursului savant, ci și pe capacitatea de a construi punți între diferite spații ale cunoașterii.

Inteligența artificială și reinventarea hermeneutică

Inteligența artificială constituie astăzi unul dintre principalii factori de reconfigurare a identității profesionale a profesorilor și cercetătorilor. Ea modifică nu doar instrumentele de lucru, ci și reprezentările cunoașterii, ale creativității și ale autorității intelectuale.

Totuși, departe de a anunța dispariția profesorului, această mutație tehnologică pune și mai mult în valoare dimensiunea profund umană a educației. Inteligența artificială poate produce texte, sintetiza date sau automatiza anumite sarcini cognitive, însă nu poate înlocui nici conștiința critică, nici sensibilitatea interpretativă, nici intuiția hermeneutică.

În acest context, rolul profesorului-cercetător evoluează către o funcție complexă de mediere între inteligența umană și inteligența artificială. El devine organizator al sensului, filtru critic și garant al profunzimii culturale într-un univers marcat de accelerarea și fragmentarea discursurilor.

Această situație impune o nouă formă de reflexivitate profesională. Profesorul-cercetător trebuie să își reevalueze permanent practicile, instrumentele, postura și relația cu cunoașterea. Identitatea sa profesională devine astfel un proces deschis, evolutiv și dinamic.

Reinventarea de sine ca etică profesională

Reinventarea contemporană a profesorului-cercetător nu ține doar de o adaptare tehnică la noile tehnologii. Ea constituie și un demers etic și existențial.

A te reinventa înseamnă a accepta incertitudinea, a învăța continuu și a traversa transformările culturale fără a pierde fundamentele umaniste ale educației. Aceasta presupune, de asemenea, o capacitate de reflecție asupra propriei persoane, asupra practicilor și asupra modului de a integra lumea academică contemporană.

În această perspectivă, self-fashioning-ul poate fi înțeles ca o pedagogie a devenirii. Identitatea profesională nu este niciodată definitiv încheiată; ea se construiește prin experiență, cercetare, dialog și deschidere către alteritate.

Profesorul-cercetător devine astfel un mediator între memorie și inovație, între patrimoniul cultural și noile forme de inteligență digitală. Rolul său constă nu doar în transmiterea cunoștințelor, ci și în menținerea vie a capacității umane de a gândi, a interpreta și a crea sens.

În loc de concluzie

Conceptul de self-fashioning, elaborat de Stephen Greenblatt în contextul Renașterii, oferă astăzi o grilă de lectură deosebit de pertinentă pentru înțelegerea reinventării contemporane a profesorului-cercetător.

Asemenea subiectului renascentist confruntat cu o lume aflată într-o profundă transformare, profesorul contemporan este provocat să învețe să își construiască identitatea într-un mediu marcat de incertitudine, mobilitatea cunoașterii și transformările tehnologice.

Inteligența artificială nu pune sub semnul întrebării necesitatea profesorului-cercetător; dimpotrivă, îi redefinește misiunea. Aceasta nu mai constă doar în transmiterea unor conținuturi, ci în capacitatea de a crea sens, de a dezvolta spiritul critic și de a însoți elevii și studenții în înțelegerea lumii contemporane.

Astfel, adevărata miză a educației actuale nu rezidă în opoziția dintre tradiție și inovație, ci în capacitatea de a articula umanismul și inteligența artificială într-o nouă formă de mediere culturală și hermeneutică.

Self-fashioning-ul contemporan devine o dinamică permanentă de reinventare intelectuală, pedagogică și umană.

#self-fashioning #Renașterea #StephenGreenblatt #ReinventareadeSine #ProfesorulCercetător

Événements, Capitale mondiale du livre, Cartea care te Inspiră, La médiation de la lecture, Mediatorul cărții, World Book Capital

La lecture, un projet de société

Publicat de 21 dec. 202521 dec. 2025 de Virginia Braescu

Depuis 2001, la Capitale mondiale du livre (World Book Capital) met en lumière, sous l’égide de l’UNESCO, des villes qui font de la lecture bien plus qu’une pratique culturelle : un véritable levier de connaissance, de dialogue interculturel et de développement durable. Ce titre prestigieux récompense une vision à long terme, fondée sur des politiques publiques et des initiatives capables de transformer le livre en acteur central de la vie sociale.

Pour 2026, cette reconnaissance internationale revient à Rabat (Royaume du Maroc). Ce choix souligne la cohérence, la richesse et la portée internationale des projets portés par la ville : programmes éducatifs, actions en faveur de l’inclusion par la lecture, valorisation du patrimoine écrit et ouverture vers les cultures du monde. Rabat incarne ainsi une capitale où le livre circule, relie et inspire.

Au cœur de cette distinction se trouve un principe fondamental : la coopération entre les trois piliers de l’industrie du livre — l’édition, les bibliothèques et les librairies. Ensemble, ils forment un écosystème vivant et équilibré, garantissant que le livre soit créé, diffusé et accessible à tous, quels que soient l’âge, l’origine sociale ou le parcours éducatif.

À travers le choix de Rabat, la Capitale mondiale du livre 2026 rappelle que la lecture n’est pas un luxe, mais une force de transformation collective. Elle nourrit l’esprit critique, renforce la citoyenneté et construit des ponts durables entre les cultures. Plus qu’un titre honorifique, cette distinction est une invitation à repenser le rôle du livre dans nos sociétés contemporaines.

#UNESCO #WorldBookCapital #CapitaleMondialeDuLivre
#Rabat2026 #RabatWorldBookCapital #LeMediateurDuLivre #MediatorulCartii
#DialogueInterculturel #CultureSansFrontieres #CitoyenneteCulturelle #Francophonie

Școala altfel, Mediatorul cărții, Medierea culturală, Regina Maria

Călătoria cărții Regina Maria

Publicat de 17 dec. 202518 dec. 2025 de Virginia Braescu

🏰✨ Pe urmele Reginei Maria… altfel ✨🏰

Astăzi, 17 Decembrie 2025, excursia organizată de clasa a IX a F, diriginte – prof. drd. Virginia Braescu, şi clasa a IX a D, diriginte – prof. Magdalena Velicu, la Castelul Peleș din Sinaia și la Târgul de Crăciun de la Brașov, a fost o călătorie culturală, simbolică și afectivă, în care istoria s-a întâlnit cu emoția, iar patrimoniul – cu sensul profund al memoriei vii.

📖 Pe urmele Reginei Maria, dar dintr-o perspectivă mai puțin cunoscută publicului larg, elevii au descoperit viața și opera Reginei Maria dincolo de imaginea oficială, printr-o mediere sensibilă și documentată, inspirată de cartea „Regina Maria. Viața și opera” şi invitata noastrā de onoare, autoarea acestei cărți, prof. dr. Gabriela Gîrmacea.

Cartea a devenit punte între trecut și prezent, între spațiul regal de la Peleș și vibrația orașului Brașov, într-o călătorie a poveştii acestei cărți, care a prins viață prin dialog, observație și reflecție – o mediere culturală asumată și trăită, în cadrul proiectului Mediatorul cărții, coordonat de prof. drd. Virginia Brăescu.

🎄 Atmosfera Târgului de Crăciun a completat această experiență, adăugând bucurie, lumină și sentimentul apartenenței la o comunitate care învață, simte și crește împreună.

👉 O zi în care istoria a fost trăitā, nu doar povestită.
👉 O lecție despre istorie, identitate, memorie, cultură și viaţā trăită conştient, cu sens,
👉 O invitație la a privi patrimoniul cu mintea deschisă și cu inima prezentă.
👉 Un dialog al generaţiilor şi o călătorie împreună.

Mulţumiri şi recunoștință invitatei noastre de onoare, prof. dr. Gabriela Gîrmacea, elevilor, pārinţilor şi colegilor noștri, prof.dr. Drug Elena şi prof. Domunti Lefter-teli, pentru ca împreună am făcut posibilā această experiență de învāţare.

#PeUrmeleRegineiMaria #ȘcoalaAltfel #ReginaMaria #PovesteaCārţii #CastelulPeleș #Brașov
#MediatorulCărții #EducațiePrinCultură #CălătoriaCărții #IstorieVie

Le Médiateur du livre, Mediatorul cărții, Medierea lecturii, Mentorat avec inspiration, Mentorat cu Inspirație

Le Médiateur du Livre

Publicat de 6 dec. 20256 dec. 2025 de Virginia Braescu

Chers élèves,

Dans le cadre du projet Le Médiateur du Livre, vous êtes invités à devenir acteurs, créateurs et médiateurs de la lecture, en donnant vie à votre livre préféré grâce aux outils numériques modernes tels que Gamma, NotebookLM, Canva, Book Creator, Genially ou tout autre instrument digital que vous maîtrisez.

✨L’objectif principal est de vous aider à devenir de véritables médiateurs de la lecture, capables de transmettre aux autres la beauté, les idées et les messages d’un livre qui compte pour vous.

📚 Présentation numérique interactive de votre livre préféré

Ce que vous devez faire :
✅ Choisissez un livre qui vous a inspirés, émus ou qui vous a appris quelque chose de nouveau.
✅ Réalisez une présentation numérique (Gamma / NotebookLM / Canva / Book Creator, Genially ou une autre application que vous aimez et vous maîtrisez) comprenant :
📌 le titre et l’auteur du livre,
📌 un court résumé personnel,
📌 une description des personnages principaux,
📌 les raisons pour lesquelles vous avez choisi ce livre,
📌 votre citation préférée,
📌 des éléments visuels : images, animations, audio ou vidéo (facultatif mais recommandé).
✅ La présentation doit être créative, originale et bien structurée.
✅Postez le fichier PDF et le lien de votre présentation ici, sur Padlet.

✨ Impact attendu sur vous, les élèves

Grâce à ce projet, vous allez :

Développer votre goût pour la lecture, en choisissant un livre qui vous touche vraiment.
Stimuler votre créativité en transformant une lecture en présentation numérique interactive (texte, image, son, vidéo…).
Renforcer vos compétences numériques, en utilisant des outils modernes (Gamma, NotebookLM, Canva, Book Creator, Genially, etc.).
Améliorer votre expression écrite et orale, en apprenant à résumer, organiser et présenter un contenu de manière claire et personnelle.
Exercer votre pensée critique, en expliquant pourquoi ce livre est important pour vous et ce qu’il peut apporter aux autres.
Jouer un rôle de médiateur culturel, en donnant envie à vos camarades de lire à leur tour.